May 4, 2026Într-o lume normală, un dosar penal pornește de la o faptă. În schimb, în cazul subcomisarului de poliție rutieră Lorena Radu de la IPJ Arad, în iarna lui 2024, ancheta DNA Timișoara (dosar nr. 4/18/P/2024) a evoluat ceva mai creativ. Întâi, la nivelul colegial din MAI, s-a creionat scenariul și contextul. Apoi, s-a plimbat și fezandat un contravenient, chiar cu autospeciala Poliției, pe post de Uber. Ulterior, la vreo săptămână, din simț civic, a apărut și un denunț, tot tovărășesc, în care au fost indicate două infracțiuni. Una singură, de competența procurorilor anticorupție – instigare la abuz în serviciu. Fapta, la vremea respectivă, atunci când s-a înregistrat lucrarea judiciară, nu a existat. Sub nicio formă!
Ordinea e importantă, dar nu obligatorie căci, indiferent de cronologie, e limpede că, așa cum rezultă din documente, în cazul polițistei de la IPJ Arad, competența DNA Timișoara a răsărit, abia la o săptămână după punerea în mișcare a urmăririi penale. Timp în care colegii de la Rutieră și martorii de serviciu s-au tot sucit și au dispărut de prin registre, rând pe rând, mai ceva ca pisicile lui Schrödinger. Și de aici încolo, toate instituțiile implicate în speța ofițerului MAI s-au mișcat cu viteza luminii. De parcă ar fi fost vorba cel puțin despre vreo mare faptă de corupție. Când, de fapt, toată tărășenia are la bază o… tamponare auto. De fapt, un eveniment rutier asupra căruia, chiar și azi, persistă mari semne de întrebare.
Practic, așa cum e creionată starea de fapt, coroborată cu o serie înscrisuri și probe audio-video, totul indică, încă de la bun început, un soi de cheie franceză colegială care, în final, a făcut ca o situație administrativă banală să fie împinsă spre o construcție penală mai grea. Adevărul e că, nici după doi ani, cei implicați în așa-zisul eveniment rutier, n-au căzut de acord, decât pe o rază de minim 1 km, cam pe unde a avut loc tamponarea/acroșarea. De aceea, locul exact al faptei, care se presupune că ar fi avut loc pe 27 ianuarie 2024, undeva între Calea Aurel Vlaicu și strada Frații Neumann din Arad, a rămas la nivel de simplă chestiune de credință și percepție personală. Atât și nimic mai mult!
Și de aici încolo, urmează scenariul și faptele. Pe scurt, pe data de 27 ianuarie 2024, la ora 06:14, polițistul Mihail Datcu, lucrător la Post Șagu (Arad), intră la Rutieră cu o declarație, atribuită lui Fabian Samuel Pîncotan, care susține că, în aceeași noapte, în jurul orei 0.40, ar fi acroșat o mașină. De la poartă, subofițerului i se spune să revină, pe cealaltă tură, după ora 16. În aceeași zi, la ora 14:26, așa cum rezultă din imagini video, la sediul Poliției Rutiere Arad, a apărut și păgubitul, un anume Roland Gall, care a declarat că și-a găsit mașina avariată. Evident, într-un alt loc, decât cel pe care l-a declarat Fabian Pîncotan.
Și, după două zile de liniște, pe 29 ianuarie 2024, povestea e repusă pe tapet, reambalată, parfumată și pusă sub nasul subcomisarului Lorena Radu. Exact la ora 14, de către un coleg de la Poliția Rutieră Arad, Sorin Hăbălău, care a explicat că protagonistul tamponării, Fabian Pîncotan, apucase să anunțe evenimentul rutier, dar că a mai erau de întocmit mici chestiuni birocratice. Apoi, a urmat o poveste lacrimogenă despre viață, copiii mulți și dependența de permis auto a făptașului, la nivel de întreținere familială. Cert e că, în aceeași zi, la ora 17.59, așa cum rezultă din imagini video, Pîncotan a fost adus cu mașina Poliției, la Rutieră, și testat alcoolscopic de două ori. Ulterior, la 21.15, a revenit la IPJ Arad, unde a fost preluat de subcomisarul Loredana Radu.
🟠 Capcana instituțională
Așa cum rezultă din probe, pe data de 29 ianuarie 2024, a avut loc primul incident de natură penală. Mai exact, declarația lui Fabian Pîncotan a fost antedatată cu ziua producerii presupusului evenimentului rutier (27 ianuarie), pentru a evita sancțiunea de suspendare a permisului. Problema este că imaginile și alte probe sugerează o activitate mult mai intensă în sediul Poliției Rutiere, decât cea reflectată oficial, în acte. O adevărată vânzoleală, care nu a fost trecută în registrul de intrare de la poartă, deși procedura de legitimare și inscripționare era obligatorie. La fel a fost și a doua zi, pe 30 ianuarie 2024, când instituția a devenit o adevărată cafenea instituțională, fără să fi fost ziua porților deschise la IPJ Arad.
Si pe 5 februarie 2024, polițistul Dumitru Doru Costinel depune denunț la DNA Timișoara, împotriva subcomisarului Lorena Radu, acuzând-o de două infracțiuni. Prima, presupusa faptă de fals intelectual, care era cunoscută încă din 29 ianuarie și care, conform legii, era de competența Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad. Și, a doua, de resortul DNA, recte instigare la abuz în serviciu, fapta care, la acel moment, așa cum rezultă din probe, nu fusese comisă. Dar era în plan! Acum, dincolo de obligația legală, care cere sesizarea imediată a procurorilor, denunțul a apărut la 6 zile distanță de la săvârșirea presupusei faptei. Chiar și așa, în aceeași zi, magistrații au cerut, de urgență, măsuri de supraveghere tehnică. Apoi, pe 7 februarie 2024, denunțătorul a fost autorizat ca și colaborator al DNA Timișoara.
Imediat după, pe 8 februarie, au fost emise și mandate de interceptare, pe repede înainte. Nici măcar atunci, presupusa infracțiune de abuz în serviciu nu exista. Și abia pe 13 februarie 2024, în momentul în care ofițerul de poliție Lorena Radu a repartizat lucrarea către un coleg, Sorin Călinescu, apare competența DNA Timișoara. În sensul că, atunci, s-a întocmit și un proces-verbal, fără vreo sancțiune de suspendare a permisului (folos necuvenit), pe numele contravenientului Fabian Pîncotan. Cu precizarea că soluția administrativă, în cazul șoferului, a venit pe baza declarației antedatate, faptă care a fost săvârșită pe 29 ianuarie, ca urmare a poveștilor împachetate de polițiștii de la IPJ Arad.
Sigur, putem să ne prefacem că toată lumea din poveste a jucat șah și nu bambilici procedural. Însă, din structura generală a cauzei, reiese un nucleu simplu, ambalat complicat. Mai exact, din probe și cronologii există o grămadă de inconsecvențe și contradicții. Ca, de exemplu, declarațiile și probele vizuale (camere) nu coincid cu versiunea oficială, în mai multe puncte. Plus că, o serie întreagă de activități relevante nu apar în rechizitoriu, deși există în cronologie. Așa cum nu se menționează nici faptul că o serie de martori, implicați în povestea banală cu tamponarea, au relații între ei, ceea ce, evident, poate afecta obiectivitatea declarațiilor. Și crea, în mod evident, jocuri de culise!
În altă ordine de idei, așa cum rezultă din probe, există o serie întreagă de suspiciuni privind manipularea situației și a stării de fapt. Atât legate de coordonarea accesului și interacțiunilor unor martori, chiar în sediul Poliției Rutiere Arad, cât și de gestionarea unor documente, într-un mod absolut neclar și netransparent. Ca să nu mai vorbim de evenimentul rutier în sine (probe materiale) care, nici azi, nu se știe cu exactitate unde a avut loc. Sau despre diferențele între avariile declarate inițial și cele evaluate ulterior, care oricând, cu ușurință, pot fi interpretate ca un posibil interes financiar sau fraudă în dauna societății de asigurare. Cu alte cuvinte, nu lipsa de fapte e problema, ci credibilitatea și legalitatea modului în care au fost construite.
🟠 Cosmetică procedurală
Acum, pentru cine are ochi să vadă, dincolo de competența organului de urmărire penală, extinderea artificială către abuz în serviciu în cazul polițistei Lorena Radu, doar pentru a justifica prezența DNA Timișoara, se vede de la un kilometru distanță. Așa cum, la fel, se observă și scăpări în loialitatea administrării probelor care au contribuit la generarea situației incriminatoare. Și, apropo de retorica instituțională, dacă dăm la o parte ambalajul dramatic, care are legătură cu tamponarea din 27 ianuarie 2024, tot ceea ce a urmat după evenimentul rutier indică o situație de fapt mult mai complexă decât varianta oficială. Dar, în același timp, există și o succesiune logică de fapte care poate susține atât acuzația de fals, cât și cea de abuz.
Așadar, ca și concluzie neutră (adică fără dramă inutilă!), povestea subcomisarului de Poliție Rutieră nu este nici vreun abuz clar (pre)fabricat, dar nici vreo vinovăție evidentă! Mai realist, dosarul conține atât elemente incriminatoare coerente, cât și lacune, contradicții și posibile neregularități procedurale. Și asta duce la o situație clasică pentru genul ăsta de spețe, în care adevărul juridic depinde mai mult de cum sunt interpretate și validate probele, decât de existența lor brută. Așa că, la fel ca-n orice ecuație judiciară întortocheată, depinde mult de cine scrie povestea. Iar, în acest caz, firul epic pare să se fi scris singur. Cu puțin ajutor.
Și, la fel de bine, dacă ar fi existat interes și nu dublă măsură, se putea (re)scrie, tot pe un portativ de fals și instigare la abuz în serviciu, un alt eveniment rutier, care s-a petrecut pe 28 octombrie 2022 și care l-a avut ca protagonist pe comisarul-sef Florin Turnagiu, la momentul accidentului, adjunct (împuternicit) al IPJ Arad. Atunci, o femeie pe un scuter electric a ajuns pe asfalt după o întâlnire nefericită cu mașina polițistului, în parcarea unui supermarket. Versiunea oficială, livrată prompt și fără tremur în voce de poliția arădeană a fost că femeia ar fi intrat în autoturismul omului legii, care, desigur, nu făcea decât să parcheze liniștit, ca orice cetățean model. Numai că, și în acest caz, realitatea a avut prostul obicei să apară pe filmări, care au demonstrat o poveste total diferită față de ancheta polițiștilor.
Ce-i drept, victima (62 ani) nu a scăpat ușor. A ajuns la operație și a strâns, cu ajutorul medicului, doar vreo 75–80 de zile de îngrijiri medicale. Nu suficiente, căci, în România, durerea trebuie să atingă baremul legal de 90 de zile, ca să conteze penal. Așa că, sub prag, accidentul produs de adjunctul IPJ Arad a devenit, instantaneu, aproape un inconvenient administrativ. În concluzie, nicio vină nu a fost stabilită oficial, permisul auto a rămas neatins, iar dosarul penal s-a închis, pe baza actelor întocmite de polițiști, cu eleganța unei uși trântite în nasul bunului-simț. Practic, un accident fără vinovat, de parcă s-a produs singur, din inițiativă proprie.
Și toate sunt legate! Căci, imediat după accidentul din octombrie 2022, în care a fost implicat adjunctul IPJ Arad, subcomisarul Lorena Radu a ajuns să fie cercetată prealabil pentru… insubordonare. Pe motiv că a vociferat când a fost înlăturată din echipa de cercetarea de la fața locului pentru accidentul produs de comisar-sef Florin Turnagiu. Așa ca s-a ales cu o diminuare salarială pe 3 luni. Apoi, a mai urmat un alt episod, în august 2023, care au dus-o pe polițistă, din nou, în postura de a fi cercetată prealabil pe motiv ca ar fi atenționat un coleg (chiar denunțătorul DNA!) că, în cazul unui accident auto cu un biciclist, a scos șoferul vinovat. Dovada că, ulterior, conducătorul auto a și depus plangere penala pentru abuz in serviciu și modificarea urmelor accidentului.
Tot așa a mers povestea și în perioada septembrie 2023 – ianuarie 2024 când, în dreptul subcomisarului Lorena Radu s-au bifat o serie întreagă de permise reținute de la o întreagă divizie de șmecheri din Arad, posesori de Porche sau Lamborghini. În plus, alți trei conducători auto depistați cu cocaină… la bord, au fost trași pe dreapta. Fără excepție, toți (arhi)cunoscuți. Și apoi, verbal, i s-a interzis să mai iasă pe teren! De aici, încolo, începând cu finalul lui ianuarie 2024, povestea se știe! În fond, nu vorbim doar despre un dosar sau despre o polițistă, ci despre un mecanism care pare să funcționeze selectiv. Iar când regulile devin elastice, adevărul nu mai e o constantă, ci o opinie cu antet. Pentru că, dincolo de dosare și funcții, singurul lucru care ar trebui să nu fie negociabil e realitatea. În rest, totul pare deja… în lucru.
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment