February 26, 2026La 18 iulie 2025, instanța de contencios administrativ s-a pronunțat într-un dosar, referitor la legalitatea celui mai important document de planificare urbană al orașului. Da, chiar pe Planul Urbanistic General (PUG) al Timișoarei. Practic, sentința civilă nr. 687/2025 a Tribunalului Timiș a dat de pământ cu viziunea administrației USR. Atunci, judecătorii au făcut-o, pe scurt, doar sub forma unei minute. Însă, abia zilele trecute, pe 20 februarie 2026, în contextul motivării deciziei, a ieșit la suprafață frumusețea intrinsecă, dezastrul implacabil și pseudo profesionalismul specialiștilor lui Dominic Fritz.
Ca și primă concluzie generală, pentru colaboratorii edilului, legea e opțională! Dispozitivul instanței relevă că, în Timișoara, oraș european, cultural și – după caz – urbanistic, în mandatul de primar al lui Dominic Fritz de la USR, dezvoltarea se face temeinic. Pe hârtii. Multe hârtii. Unele lipsă. Altele expirate. Și, dacă nu există, cu atât mai bine, că nu încurcă! Cam asta înseamnă, în câteva cuvinte bijuteria administrației locale, Hotărârea nr. 457/2023 a Consiliul Local al Municipiului Timișoara, prin care a fost adoptat noul PUG. Adică, Biblia construcțiilor pe următorii zece ani (plus-minus vreo câțiva, în funcție de cât țin studiile).
Nu discutăm acum despre viziuni și interese imobiliare de zeci de milioane de euro. Sau spre ce puncte cardinale au tras incoruptibilii din USR, că iese Colterm din insolvență! Acum, vorbim despre primul episod din noul testament al urbanismului, propus și validat de arhitecții vizionari din jurul lui Dominic Fritz. Mai exact, despre cel mai important aviz al PUG, acordul Comisiei de Circulație, care nu a existat, dar putea să fie, conform administrației locale. Ideea e că Ordinul MDRAP 233/2016 spune că hârtia trebuie să existe la dosar. Doar că Primăria Timișoara a considerat că, de fapt, membrii Comisiei sunt tot ai municipalității, că Poliția Rutieră e de decor, că administratorul drumului e tot Fritz și că, în final, toți se știu între ei. Și e bine așa!
În traducere, după analiza documentelor și legislației din spațiul carpato-danubiano-pontic, instanța de judecată a zis că nu ține fenta municipalității. Tocmai pentru că legea nu permite substituirea unei structuri avizatoare cu alta, iar sancțiunea prevăzută de art. 64 alin. (2) din Legea 350/2001 înseamnă nulitatea absolută documentației. La fel a spus și Inspectoratul de Poliție Timiș care a transmis, în mod, explicit că avizul său este obligatoriu și că nu înlocuiește avizul Comisiei de Circulație. Și că iarna, nu-i ca vara! Adică, nu-i ca la Urbanism unde, mai nou, există și conceptul de nulitate cu dezvoltare durabilă.
Ochelari 3D
La fel a fost și cu avizul de mediu! Mic la avizare, mare la aprobare. Și asta pentru că Agenția pentru Protecția Mediului a aprobat, în 2017, un anumit PUG. Între timp, documentul a crescut. Ca Făt-Frumos. Dincolo de limitele avizate, că așa au vrut arhitecții și urbaniștii din jurul lui Dominic Fritz. Aia de și-au cvadruplat cifrele de afaceri, de când sunt la butoane, și prestează imobile colective pentru cei mai mari rechini imobiliari pe care i-a văzut Timișoara vreodată! Pe acte, față de varianta biblică si vizionară, avizată de cei de la Mediu, la final, când documentația a ajuns la vot în Consiliul Local, intravilanul orașului crescuse cu vreo 170 ha. O nimica toată. Două cartiere mai serioase.
Pe de altă parte, spațiile verzi, au mers exact pe dos, față de condițiile impuse de Agenția de Mediu. Au fost mari și multe în aviz, dar au scăzut, în realitate, că încurcau blocurile! Da, APM zicea de mai multe spații verzi publice, doar că PUG-ul a adoptat infinit mai puține. Dar, probabil, spațiul verde contează diferit în Excel-ul dezvoltării durabile. Adevărul e că, dacă-l muți în categoria folosință specializată, devine mai tehnic și mai puțin deranjant. Oricum, dacă mai e cineva care să-și facă griji și despre calitatea aerului, atunci aflați că PUG-ul lui Dominic Fritz a făcut căile de transport mai late, mai multe și mai poluante.
Cu siguranță, așa cum și constatat și judecătorii de la Tribunal Timiș, avizul Agenției de Mediu a prevăzut o extindere de rețele de drumuri publice. Doar că PUG-ul a băgat în schemă, pe ușa din dos si pe vreo 153 de hectare, căi de comunicație în plus, față de ce fusese analizat și aprobat. Cu impact major asupra mediului că, deh, aerul suportă! Și evident că, întrebată de instanță, la fel ca și IPJ Timiș, APM a confirmat că niciun specialist de la USR nu i-a cerut să revizuiască avizul. Semn că administrația are încredere deplină în propria capacitate de a-și autoaviza entuziasmul! Că așa se adoptă un PUG, care nu încurcă legea!
Și mai sunt o grămadă de alte fantasmagorii! Așa cum ar fi zonele prevăzute pentru restructurare industrială, care au fost transformate în zone industriale active (Ei), deși avizul de mediu fusese emis în considerarea reducerii impactului poluant. Dar nimic nu mai e de mirare când o grămadă de alte avize, la momentul adoptării PUG (octombrie 2023), erau expirate de cel puțin un an de zile. Dar ce mai contează aceste mici detalii, că doar și laptele mai merge o zi-două după termen. De ce n-ar merge și un aviz aeronautic? Sau unul de Transporturi? Mai ales când vorbim despre siguranța publică!
Oldies but goldies
De departe, însă, cuvântul cheie, care se regăsește aproape la fiecare paragraf din din motivarea instanței de judecată, este… vintage! Și asta pentru că PUG-ul, adoptat în 2023, se bazează pe studii din 2011. Doisprezece ani diferență. Ceea ce, evident, înseamnă teme de casă, profesionalism și viziune! Deși, în 2011, nu exista pandemia, nu exista explozia prețurilor imobiliare actuale, mobilitatea urbană era o altă poveste și schimbările climatice erau încă un subiect mai puțin urgent. Important e că studiile vintage ale lui Fritz au rămas tinere la suflet. Actualizarea la 3 ani prevăzută de Ordinul MDRAP 233/2016? Un detaliu birocratic. Zece ani termen maxim pentru revizuire? Doar o simplă recomandare poetică.
Că PUG-ul lui Fritz e ca și Matrix-ul, rezultă tot din motivarea sentinței judecătorești care constată, negru pe alb, că suportul topografic, m e din feudalismul timpuriu (2011). Nu e actualizat. Așa se explică și de ce, în culori vii, pe planșele arhitecților vizionari mai există construcții care au fost demolate prin 2018–2020. Important e că, în documentație, ele încă trăiesc, ceea ce ne confirmă că, pe lângă conceptul de nulitate cu dezvoltare durabilă, în administrația USR, avem de a face și cu un curent de urbanism nostalgic. Timisoara cum era odinioară, nu cum e! Oricum, dacă închizi ochii suficient de tare, 2017 pare ieri.
Cât despre o altă etapă importantă a PUG, cea care are legătură cu consultarea publicului și cu transparența decizională, până și judecătorii constată că aceste dezbateri au fost… discrete și conceptuale. Doar la nivel de vibrație democratică! Deși, PUG-ul nu este doar un document tehnic. Este arhitectura normativă a orașului pentru următorii 10–15 ani. Așadar, finalul acestei povești nu este, însă, despre Dominic Fritz, despre USR sau despre un război cu mize imobiliare. Este despre un principiu simplu și anume că, într-un stat de drept, legea nu e opțională. Nici pentru cetățeanul care își face un gard, nici pentru administrația care redesenează un oraș întreg.
Plus că, în momentul în care instanța constată nulitatea unui Plan Urbanistic General, nu anulează doar niște planșe colorate și câteva mii de pagini de anexe. Pur și simplu, dă de pământ cu pretenția de competență. Și transmite, foarte clar, că dezvoltarea durabilă nu poate fi construită pe avize lipsă, pe studii vintage și pe consultări publice cu ecou într-o sală goală. Pentru că PUG-ul nu este un exercițiu de imagine, ci contractul nevăzut dintre administrație și comunitate. Așa că, dacă hotărârea instanței va rămâne definitivă, decizia va marca mai mult decât un eșec birocratic. Va fi un moment de reset. O ocazie (poate chiar ultima!) ca orașul să fie planificat pe bune. Cu legea pe masă, nu sub masă!
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment