De când Marcel Ciolacu a decis, cu altruismul unui copil care își împarte plastilina, să-și dea jos casca de șef al PSD, ca să i-o pună colegului Sorin Grindeanu, partidul a început să delireze public pe o singură temă – reconcilierea cu românii.

Peste tot, în discursuri publice, a început să curgă numai pace, împăcare și înțelegere, de zici că PSD e o tabără de terapie holistică. Nu o formațiune care a condus România ca pe o garsonieră personală!

După ani de guvernări în care au tratat cetățeanul cu dragostea unui controlor de tren, PSD-ul s-a trezit brusc cu chef de împăcare. Numai că – surpriză! – reconcilierea, în limbajul PSD, nu s-a potrivit cu definiția DEX.

Și se vede asta cu ochiul liber doar pentru că simbolul acestei mari împăcări, trecute prin traducătorul de partid, a fost desemnat Sorin Grindeanu. Exact cel care, pe bază de OG 13, a reușit contraperformanța istorică de a scoate sute de mii de români în stradă în plină iarnă, fără reduceri la electrocasnice sau voucher de Ikea.

Pentru cei cu memoria scurtă, Grindeanu fost atât de iubit, încât și colegii lui de partid l-au dat jos din Guvern, într-o demonstrație de reconcilere internă cu toporul. Dar iată-l acum, revenit ca simbol al schimbării. Cu același discurs, același zâmbet, același rictus obosit — dar cu un nou scop și ordin de zi pe unitate.

E ca și cum, cu toată gingășia unui frizer de cartier, ai invita ursul înapoi în stup și ai spune albinelor să fie mai înțelegătoare, că poate animalul s-a schimbat între timp! Este un fel de spălare pe mâini într-un bazin cu benzină. Cu chibritul aprins în buzunar!

Pe scurt, în traducere din limba PSD în grai românesc, toată reconcilierea asta cu norodul sună cam așa: social-democrații au făcut o rocadă, ca să pară că au schimbat ceva, dar nu s-au schimbat decât locurile din avioanele private ale celor de la Nordis dintre Ciolacu și Grindeanu.

De aceea, reconcilierea, în viziunea social-democrată, reprezintă un concept elastic. Astăzi înseamnă Grindeanu, mâine poate însemna Dragnea fără mustață sau Iliescu în hologramă!

Și, până la urmă, PSD nu e singurul partid politic care confundă reconstrucția cu recondiționarea sau reevaluarea. Doar că o face cu un aer solemn, de parcă ar planta stejari pe Lună. Iar când întrebi unde e schimbarea, ți se arată aceeași față veche, fără mustață, dar cu breton. Fără grade și fără chipiu!

P.S.: Dacă reconcilierile cu românii continuă în ritmul ăsta, singura variantă de reformă a PSD va rămâne exorcizarea. Cu popă, cădelniță și DEX-ul stropit cu aghiazmă, să nu se mai altereze sensurile cuvintelor la fiecare rictus.

P.S.: Dacă PSD mai face vreo schemă de genul ăsta, e cazul să-i băgăm definițiile și doctrinele în conservare. Că nu e loc de doi matematicieni în România – un olimpic și un scriitor de integrală Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă. Căci, fie vorba între noi, complex nu mai nici măcar viitorul!