May 7, 2026În Timișoara, orașul în care orice schemă imobiliară serioasă începe cu o cafea și se termină cu o evacuare, la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, chirurgia și cămătăria au conviețuit ani de zile, într-o armonie aproape academică. Ce mai, la umbră halatului, într-un regim de toleranță maximă, totul a funcționat ca un soi de rezidențiat alternativ: ziua bisturiu, noaptea contracte de împrumut mascate în vânzări-cumpărări, executări silite și licitații aranjate, mai atent decât instrumentarul de pe mesele de operație. Că doar în România, orice costum de spital se asortează perfect cu mapa de sechestre imobiliare!
În centrul acestei epopei cu iz penal și parfum de dolari vechi stă chirurgul Kamal Al Barri, până în urmă cu câțiva ani, colaborator cu acte în regulă al SCMUT. Și, așa cum rezultă dintr-o anchetă a DIICOT, care cuprinde vreo 32 de volume, în timp ce își exercita talentul de medic, sirianul mai practica o meserie, la fel de veche – cămătăria! Așa că, pe parcursul anilor, dupa cum demonstrează datele din Cadastru, la un moment dat, direct sau prin interpuși, Al Barri a ajuns să acumuleze peste 100 de proprietăți, în valoare de zeci de milioane de euro. Fără ca Fiscul să-l deranjeze!
Ce e important de știut e că dosarul procurorilor de Crimă Organizată, care a demarat prin 2016, a pornit de la denunțul unui proprietar de imobil ultracentral, situat pe strada Beethoven nr. 2 din Timișoara. Încă de la început, Urian Stancu a acuzat că a fost victima unei înșelătorii monstruoase, pusă la cale de Kamal Al Barri, care a complotat cu un alt celebru cămătar local, pe nume Gavriluță Tuță Martinescu. Gruparea, așa cum arată și procurorii DIICOT, prin intermediul unor săgeți, a ajuns să controleze, trucheze și să vicieze rezultatele unor licitațiile, pe segmentul unor imobile extrem de valoroase, reușind să le achiziționeze la preț de alune.
Așa s-a ales, după cum rezultă din ancheta procurorilor antimafia, medicul Kamal Al Barri de la Clinicile Noi cu etichete de genul – cunoscut cămătar, membru al grupării infracționale, paravan, fals cumpărător de bună-credință și, nu în ultimul rând, adjudecatar cu rol în disimularea provenienței și circulației bunurilor provenite din infracțiuni. Și, în ciuda probelor zdrobitoare de la dosar, blindate cu interceptări mai mult decât relevante și descriptive, când a venit vorba despre colegialitate de breaslă, toți chirurgii de la SCMUT (fără nicio excepție!!) i-au dat medicului-cămătar un certificat de bună-purtare. Nu în alb, ci sub forma unei declarații comune, semnată și ștampilată cu… codul de parafă:
… înțelegem să-i acordăm un gir moral integral, deoarece pe parcursul celor 12 ani de conlucrare colegială și amicală, pe baza raporturilor dintre noi și pe baza situației materiale, noi am apelat la dânsul în numeroase rânduri pentru împrumuturi urgente, pe care ni le-a acordat, fără șovăire și total dezinteresat. Am apelat la sprijinul financiar al colegului nostru, fiind notorie în colectivul de medici situația sa materiala prosperă, bazată exclusiv pe starea materială a întregi familii din Siria. Aprecierea noastră ne conduce la concluzia că, nici prin reducere la absurd, nu s-ar putea admite o asemenea carență de moralitate în comportare a colegului nostru. Cu toată responsabilitatea, rugăm respectuos să rețineți declarația noastră de a ne pune la dispoziția justiției, în calitate de martori, în orice moment în care onorata instanță, va considera utilă prezența noastră.
Colaborare medico-imobiliară
Evident, așa cum rezultă din probatoriul vast al celor de la DIICOT, pentru a pune mâna pe imobilul de pe stradă Beethoven nr. 2 din Timișoara, sirianul Kamal Al Barri a apelat la un alt confrate de la Clinicile Noi, chirurgul Claudiu Târziu, pe care l-a folosit ca paravan și interpus. Mai mult, l-a și creditat cu bani și l-a învățat cum să procedeze, ca să eludeze regulile jocului. Și se vede limpede din dosarul procurorilor că cei doi au valsat, au mers umăr la umăr și că s-au îndeletnicit cu medicina, doar în măsura timpului disponibil. Că-n rest, chiar și în zilele cu gărzi, când nu ar fi avut voie să părăsească spitalul, cei doi medici alergau pe la bănci, notari, avocați, executori judecătorești și licitații publice, ca să-și pună în practică regiile și să-și demonstreze veleitățile de mari oameni de afaceri și de succes.
Așa că, într-un final, sirianul Kamal Al Barri, cămătar de profesie și abia mai apoi medic-chirurg, a devenit proprietarul imobilului de pe strada Beethoven nr 2, ca urmare a unei regii artistice pe care el însuși a pus-o în scenă. Cu ajutorul colegului său, dr. Răzvan Tîrziu și a unui alt conațional, mecanicul-auto Kadam Nizar! Și concluzia procurorilor DIICOT, pe scurt, sună cam așa: în contul unui împrumut de 50.000 euro, contractat de la cămătarul Gavriluță Tuță Martinescu, Urian Stancu a pierdut o casă din centrul Timișoarei, în favoarea chirurgului Al Barri și săgeților sale care au achiziționat-o pentru suma de 170.000 euro, la înțelegere fermă cu creditorul fostului proprietar.
Nici nu mai contează că, nu din prima ci din a doua, conform datelor de la dosar, cămătarul Tuță Martinescu a fost premiat de Kamal Al Barri, pe lângă masa de joc (licitația publică), cu o suma de 130.000 euro. Cash și drept taxă de șmecher! Doar pentru că a aranjat apele! Important e că medicul sirian, bancher în marea majoritate a timpului, se consideră victimă a sistemului judiciar. Mai mult, că are dușmani și că totul a pornit de la ciudă și invidie. În rest, tot ce e legat de persoana sa sunt… minciuni, minciuni și iar minciuni. Plus că jurnaliștii sunt, cum altfel, decât fără morală, fără profesionalism și incompetenți ca… o tumoră endocrină care varsă toxinele ei în societate cu aberație și povești de adormit copiii.
Nici nu mai contează că procurorii l-au descris pe Kamal Al Barri drept… un cunoscut cămătar din Timișoara. Și omul care a demonstrat că medicina poate fi foarte profitabilă, dacă o combini cu dobânzi de 5% pe lună și cu o pasiune sinceră pentru proprietățile altora. Ce contează e că, așa cum rezultă din stenogramele de la dosarul DIICOT, care stau la baza concluziilor magistraților, cursa nebună pentru imobilul de pe strada Beethoven nr. 2 a fost atât de viciată, încât a scos din ecuație, sub o formă delirantă, doi oameni adevărați de afaceri din Timișoara, Dan Dinu și Alberto Gattinara. Apoi, adjudecarea imobilului ultracentral s-a făcut la un preț care, raportat la valoarea reală a clădirii, a seamănat mai degrabă cu o promoție de Black Friday.
Victorie de etapă
Si povestea imobilului de pe strada Beethoven, care nu e deloc singulară, nu se oprește, aici, doar la cămătărie și executare silită. Căci, în timp ce averea patrimonială a medicului-bancher creștea de la o zi la alta, vila ultracentrală s-a încăpățânat să iasă din siajul lui Kamal Al Barri. Și, după circa zece ani de procese, acum două zile, măcar pentru una dintre victime, Justiția a făcut dreptate. Astfel, pe 5 mai 2026, în cazul imobilului de pe strada Beethoven nr 2 din Timișoara, instanța de fond i-a dat dreptate lui Urian Stancu. Practic, judecătorii au anulat procesul-verbal de licitație publică din data de 14 decembrie 2016, prin care, acum un deceniu, vila a intrat în coproprietatea celor doi medici de la Clinicile Noi, chirurgii Kamal Al Barrri și Claudiu Târziu.
Mai mult, o dată cu desființarea procedurii de adjudecare a imobilului ultracentral, aceiași magistrați au decis și anularea actelor subsecvente. Adică, executarea silită și toate actele civile care au fost întocmite, ca urmare a licitației din decembrie 2016. Adică, la revenirea la starea inițială, anterioară momentului de acum un deceniu. Cu alte cuvinte, după zece ani de acrobații judiciare, justiția română a decis, prudent și filozofic, că ceva a fost în neregulă cu licitația pentru imobilul de pe strada Beethoven nr. 2 din Timișoara, dar fără să strice complet feng shui-ul din jurul medicului-cămătar Kamal Al Barri.
Toată povestea aceasta spune mai mult despre sistem decât despre personaje. Pentru că în România nu devii mare rechin imobiliar doar din dobânzi și tupeu. Ai nevoie de complicități, tăceri, semnături, relații și de acea formă endemică de orbire instituțională în care toată lumea vede vila, terenurile, milioanele și executările, dar nimeni nu vede infracțiunea, până nu apare presa sau DIICOT-ul cu reflectorul. Și astfel, într-un oraș european cu tramvaie noi și discursuri despre modernizare, chirurgii operau oameni ziua și proprietăți noaptea. Iar între bisturiu și carte funciară diferența devenise pur tehnică.
Oricum, de depărtare, cea mai savuroasă piesă de decor rămâne însă scrisoarea de susținere semnată de medicii de la Spitalul Municipal Timișoara. Practic, un jurământ solemn că Al Barri este un om moral, generos și ireproșabil, care acorda împrumuturi… fără șovăire și total dezinteresat. Așadar, o cămătărie cu chip uman. Un soi de creditare emoțională sau un banking cu stetoscop. Și poate că exact aici e marea performanță a acestui caz. Nu faptul că un chirurg a ajuns, simultan, medic, creditor, investitor imobiliar și colecționar de executări silite. Ci faptul că, ani la rând, tot sistemul din jurul lui a funcționat ca un cor bine reglat. Colegii au semnat garanții morale, instituțiile au privit în altă parte, Fiscul a dormit profund și birocratic, iar justiția a mers atât de încet, încât adevărul a ajuns la destinație aproape expirat.
În fond, povestea lui Kamal Al Barri nu este doar despre un medic care a confundat jurământul lui Hipocrat cu un contract de împrumut cu dobândă compusă. Este despre România aceea eternă, unde cămătăria poate purta halat steril, unde executările silite se fac cu finețea unei intervenții laparoscopice și unde diferența dintre un chirurg și un dezvoltator imobiliar devine, uneori, doar o chestiune de program de gardă. Exact ca într-o operație grea, partitură în care fiecare are rolul lui, nimeni nu vorbește și, la final, pacientul rămâne fără ceva. Uneori fără casă. Alteori fără dreptate. De cele mai multe ori, fără amândouă.
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment