February 10, 2026Omul de afaceri Florin Măran, conectat de decenii la istoria și resursa umană a PSD Timiș, are în portofoliu vreo zece licențe active de exploatare a resurselor minerale, care se întind pe circa 600 de hectare. Opt balastiere sunt în locații cheie din Timiș, iar două în Caraș-Severin, una pe Valea Domanului și cealaltă la Văliug. Cartierul general al iubitorului de social-democrație se află la Jena (stație asfalt, sortare și concasare), lângă Lugoj, de-a lungul DN6 (E70). Exact de acolo de unde pleacă și camioanele cu supratonaj pentru marile proiecte de infrastructură rutieră și feroviară din Banat, atunci când ISCTR Timiș umblă după fluturi, în colțul opus al județului, ca să nu încurce treaba.
Și da, Florin Măran are de toate. Dacă nu, face rost. De exemplu, nisipul și pietrișul și le ia din parohiile autorizate de la Ghizela, Jdioara, Zăvoi și Lugoj. Apoi, calcarul industrial și-l exploatează din Caraș-Severin. Dar, de departe, perlele coroanei lui Florin Maran sunt carierele de piatră de la Ghizela (bazalt), Hăuzești (diorit și grandiorit) și Drinova (andezit), toate cu certificate AFER (infrastructură feroviară). Numai bune, acum, în ecuația de modernizare a coridorului paneuropean 4, pe ruta Timisoara-Lugoj-Caransebeș, acolo unde câștigătorul licitației, SC FCC Construcction SA Barcelona, are nevoie de piatră ca de aer. Vreo 3,5 milioane de tone.
În cea mai mare parte, când vine vorba despre lucrări de infrastructură, că e rutieră sau feroviară, Florin Măran are mereu rețeta perfectă pentru a se lipi de banul public sau fondurile europene. Fie livrează, direct, agregatele minerale către antreprenorul general, printr-o serie de firme pe care le controlează (SC Beton Lugoj SRL, SC Vitida Mineral SRL, SC AMM Construct 2015 sau SC Tehnocer SRL) fie le trece prin sateliții comerciali controlați de Ion Bejeriță (SC EMV-Util SRL și SC ERC Vest SRL), finul baronului Ion Mocioalcă de la Caraș și prietenul intim al lui Sorin Grindeanu, președintele PSD. Oricum, e mereu în schemă!
În Banat, marile șantiere de infrastructură publică, coordonate de CNAIR, DRDP Timișoara sau SNCFR, sunt gestionate de aceeași asociere de firme. Diferă doar ordinea de pe tabela de marcaj! Pe de-o parte, câștigătoarea tronsonului Margina-Holdea de pe autostrada A1 este asocierea de firme UMB-Tehnostrade-SA&PE. Pe de alta, cei care au realizat varianta de ocolire Timișoara Sud sunt cei de la SA&PE-Spedition UMB-Tehnostrade. În ambele ecuații, plus modernizarea rutei de cale ferată paneuropeană, agregatele lui Florin Măran au asigurat fluxul și frontul de lucru. Și așa va fi și pentru viitoarea centura de Vest a Timișoarei și pe un tronson din viitoarea autostradă Timișoara-Belgrad, adjudecate de turcii de la Nurol.
Adevărul e că, așa cum rezultă din documente incontestabile, Florin Măran, în calitate de deținător de licențe de exploatare, asigură doar fluxul de agregate minerale. Că nodul comercial între balastiere și constructori este SC EMV-Util SRL a lui Ion Bejeriță, care joacă rolul esențial de intermediar plenipotențiar. Mai exact, în calitate de căpușă, cărășanul e liantul perfect între Măran și UMB, în toată ecuația cu bani publici sau europeni. Și se vede clar că, pe fluxul mare, EMV-Util SRL încasează grosul de la UMB Trading (și din zona FCC/Tehnostrade) și alimentează cu bani/volume, în amonte, către SC Beton Lugoj SRL și AMM Construct 2015 SRL.
Tabla înmulțirii
De exemplu, în 2023, pe mandatul lui Sorin Grindeanu de la Ministerul Transporturilor, când au demarat lucrările de la Centura Timișoara Sud, SC EMV-Util SRL a început valsul cu UMB Trading Co SRL. Cu marfa și în papucii lui Florin Măran! Încă de la vremea respectivă, în conturile societății comerciale a lui Ion Bejeriță, în calitate de intermediar al agregatelor, au intrat fix 30.791.297 lei dinspre firma lui Dorinel Umbrărescu. Ceea ce a făcut ca antreprenorul general să devină, într-o proporție covârșitoare de peste 83%, clientul principal și dominant al SC EMV-Util SRL.
La fel a fost și în 2024, când, prin aceeași schemă de căpușare și într-o relație de dependență de peste 75% față de UMB, Ion Bejeriță a încasat 63.675.297 lei. Pe lângă asta, alți 11.421.956 lei de la FCC Construccion SA Barcelona (modernizare căi ferate) și 3.713.608 de la SC Tehnostrade SRL. Nici în 2025, finul baronului Ion Mocioalcă de la PSD nu a stat rău în șlapi căci, pe marfa și licențele lui Florin Măran, a încasat de la UMB Trading Co SRL suma totală de 51.237.715 lei (48,78%) și de la FCC Construccion SA alți 45.322.299 lei (43,15%). Practic, vorbim despre o relație de dependență față de bani publici, într-o proporție covârșitoare de circa 92%!
Altfel spus, pe perioada anilor 2023-2025, avem un model care se repetă, o creștere explozivă a cifrei de afaceri și o dependență față de aceiași clienți, dincolo de sevraj. Mai exact, SC EMV-Util SRL este client direct pentru UMB Trading și FCC, iar Beton Lugoj rămâne un furnizor major în amonte (și apare și ca beneficiar pe un flux secundar). Și, în același timp, tot din documentele consultate de InsiderTM, mai rezultă o confirmare. Una care probează, cu vârf și îndesat, teza că agregatele din balastierele lui Măran intră în lanțul comercial prin EMV-Util, nu (doar) prin vânzări directe către contractori, ci prin intermediarul de succes Ion Bejeriță, care e doar la facturare.
Și se vede asta și din fluxurile financiare dintre SC EMV-Util SRL și SC Beton Lugoj SRL. De exemplu, în 2024, atunci când existau lucrări la centura de sud a Timișoarei si pe tronsonul paneuropean de cale ferată, pentru produsele de balastieră, Bejeriță i-a plătit lui Măran suma de 9.772.726 lei. După, pe SC AMM Construct SRL, i-a mai decontat agregate minerale în valoare de 16.555.977 lei. Apoi, în 2025, când au demarat și lucrările la tronsonul Margina-Holdea de pe A1, intermediarul banului public a făcut deconturi către SC Beton Lugoj SRL în sumă totală de 29.594.832.
Tot din documente, rezultă că, pe fluxul care alimenta cu agregate minerale marii constructori de infrastructură rutieră și cale ferată, a fost introdusă, în afară de SC EMV-Util SRL, și o altă firmă din siajul lui Ion Bejeriță, SC Axio Mining SRL. După aceeași rețetă patentată deja, societatea a achiziționat materie primă de la SC Tehnocer SRL și Vitida Mineral SRL, ambele aparținând lui Florin Măran, după care marfa a mers către asocierile de firme, agreate de Ministerul Transporturilor. Per total, Axio Mining SRL a primit agregate de la SC Vitida Mineral SRL în valoare de 3.233.932 lei, iar de la SC Tehnocer SRL de alte 23.689.735 lei.
Paso doble
Așadar, se vede limpede că firmele lui Florin Măran, în calitate de beneficiare de licențe de exploatare, au avut, cel puțin în intervalul 2023-2025, livrări consistente de agregate minerale în lanțuri comerciale conexe (către Axio Mixing și EMV-UTIL). Prea puțin spre deloc, cont(r)act direct cu marii dezvoltatori de infrastructură rutieră sau feroviară. E și explicația pentru care proprietarul balastierelor apare doar ca furnizor mare de agregate în piață, în timp ce EMV-Util este canalul principal care transportă volumele către UMB/Tehnostrade/FCC. Adică, un soi de intermediar de aur, fără de care mineralele nu mișcă pe orizontală și nici nu aduc bani publici!
În limbaj tehnico-economic, SC EMV-Util SRL se numește vehiculul de facturare tocmai pentru că baza economică (agregatele) este în amonte, la firmele lui Măran. Așa că diferențele dintre livrările și achizițiile firmelor din constelația lui Ion Bejeriță de la PSD, vizibile mai ales în 2025, sugerează fie adaosuri comerciale enorme sau alte servicii conexe (transport, manipulare, „pachet” comercial). Oricum ar fi, toată schema demonstrează același lucru – că UMB este, de departe, principalul plătitor către intemediarul de agregate minerale SC EMV-Util SRL, care joacă rolul de pivot financiar.
Pe cifre, un calculul matematic arată că, în anul 2024, intermediarul Bejeriță a facturat și încasat de la ecosistemul de execuție, atât de pe drumuri, cât și căi ferate, suma totală de 78.810.816 lei (bază TVA). În timp ce, în 2025, s-a ales cu 96.570.014 lei. Ceea ce înseamnă că, până și sub formă de plafon, rezultă că intermediarul (EMV) poate ajunge să plimbe anual procente bune dintr-un contract de 1,8 miliarde lei, atât cât e bugetat, spre exemplu, doar segmentul de autostradă Margina-Holdea. Lucru care nu e puțin deloc pentru o singură firmă care nu produce decât facturi.
Și mai e și chestiune de dependență a lui Florin Măran față de Ion Bejeriță și a acestuia din urmă față de UMB și FCC (83%-2023, 75%-2024 și 92%-2025). De fapt, a ambilor iubitori de social-democrație vizavi de combinațiile cu statul, căci, la final de drum, chiar dacă fluxurile trec prin firme private, fondurile sunt tot publice. Așa că, indiferent câte straturi de firme sau vehicule de facturare sunt interpuse, esența rămâne neschimbată – piatra pleacă din carierele lui Florin Măran și ajunge pe marile șantiere publice prin filtrul lui Ion Bejeriță. Unul exploatează resursa, celălalt monetizează relația.
De aia și cifrele indică o creștere constantă a volumelor, o fidelitate aproape contractuală față de aceiași plătitori și o capacitate remarcabilă a intermediarului de a se afla, de fiecare dată, în punctul prin care trebuie să treacă banul. Nu există surprize, nu există deviații, nu există concurență reală. Doar continuitate. Iar la capătul lanțului, dincolo de balastiere, camioane și șantiere, sursa rămâne aceeași. Adică, bugetul public și banii contribuabililor, care sunt rulați printr-un mecanism privat care funcționează perfect, indiferent cine taie panglica și cine ocupă birourile de la Transporturi. Restul e doar praf de piatră. Și pulbere pe toba statului.
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment