Un stat care face eforturi disperate ca să identifice sursele unor investigații jurnalistice, nu fluxuri financiare suspecte sau coincidențe politico-economice organizate, e orice altceva dar NU un garant al interesului public. E un sistem care confundă transparența cu pericolul! Și într-o democrație, reflexul sănătos e să urmărești banii și lanțul deciziilor, NU să depistezi vocile! Dacă primul impuls al statului e să caute cine a apăsat butonul, NU care e sursa prejudiciului, atunci e clar că nu avem de a face cu instituții care corectează abuzul, ci cu autorități care îl gestionează. Și fix așa e!
Dovadă că, în Timiș, infrastructura mare se construiește, în primul rând, cu relații de partid, care vin la pachet cu protecție instituțională. Abia apoi, fundațiile drumurilor sunt umplute cu balast și piatră, care pleacă din aceeași groapă, în timp ce facturile sunt obligate să facă ocolul, pe o căruță de bani publici! Și se vede asta, mai mult decât limpede, dintr-o serie de anchete de presă, publicate în ultimele săptămâni de InsiderTM. Mai exact că, în spatele agregatelor minerale, care alimentează marile proiecte de infrastructură, avem de a face cu o rețea de firme de partid. Altfel spus, suspiciuni legitime privind modul în care sunt distribuiți și cheltuiți banii publici.
Investigația privind cooperativa balastului a adus în prim-plan un mecanism comercial care, cel puțin la nivelul datelor prezentate, ridică întrebări serioase privind eficiența economică și justificarea contractuală. De exemplu că, pe segmentul de autostradă Margina-Holdea de 9,1 km (A1), asocierea de constructori UMB–Tehnostrade–SA&PE a lucrat simultan, în baza unor contracte comerciale, cu două firme furnizoare de agregate minerale, SC Beton Lugoj SRL și EMV-Util SRL, ambele aparținând unor apropiați ai PSD. Prima, titulară de balastiere, a doua doar căpușă și prezenta în schema lucrativă, numai la facturare!
Fără niciun dubiu, documentele oficiale arată clar că, din octombrie 2024 și până în ianuarie 2026, pe lotul Margina-Holdea, agregatele au provenit din aceeași exploatare de pe raza localității Jena, județul Timiș. De la aceleași coordonate GPS! La fel s-a întâmplat și cu materia primă pentru centura de Sud a Timișoarei de 25,7 km (antreprenor SA&PE Construct SRL, Spedition UMB și Tehnostrade SRL). Exact ca și la reabilitarea tronsonului de cale ferată Timișoara-Lugoj-Caransebeș (coridor paneuropean 4). Și tot de acolo vor proveni agregatele chiar și pentru varianta ocolitoare de Vest a muncipiului (13,9 km ) și pentru tronsonul Remetea Mare – Jebel (Nurol Insaat Ve Ticaret AS din Turcia), care face parte din viitoarea autostradă Timișoara-Moravița-Belgrad (A9).
Doar pe tronsonul Margina-Holdea, până în ianuarie 2026, SC Beton Lugoj SRL, aparținând lui Florin Măran, și SC EMV-Util SRL, aflată în siajul lui Ion Bejeriță, au livrat aproximativ 190.000 de metri cubi de balast și peste 50.000 de metri cubi de anrocamente, la un preț de circa 27 milioane lei, cu tot cu transport. Cu mențiunea ca balastierele de la Jena Est 1, Jena Est 2 și Zăvoiului Roșu 2, aparțin doar SC Beton Lugoj SRL. Ceea ce înseamnă că SC EMV-Util SRL a jucat doar un rol de intermediar de agregate minerale între Florin Măran și antreprenorii generali, agreați de Ministerul Transporturilor. Asta, în condițiile în care, în zonă, mai există cel puțin 8 (opt) societăți comerciale care dețin balastiere și au aceeași marfă!
Agregatorii PSD
Așa că întrebarea firescă este de ce ar accepta un constructor, un lanț comercial care include un intermediar, dacă exploatatorul resursei este deja contractat direct?! Cu atât mai mult cu cât intermedierea nu adaugă valoare lucrării, ci costuri suplimentare, care diminuează profitul. Iar în infrastructura finanțată și din bani europeni, orice cost în plus devine automat o problemă publică. Acum, dincolo de trecutul și prezentul penal al celor doi dealeri de agregate minerale (evaziune fiscală, spălare de bani, grup organizat), mai există un element care unește – dragostea față de PSD! Și, pe acest segment, există o groază de informații publice, referitoare la Călin Dobra și Titu Bojin (foști președinți CJ Timiș), la Sorin Grindeanu și la Ion Mocioalcă, baron de Caraș-Severin.
Și, abia acum, începe distracția adevărată! Nu de alta dar cifre oficiale, confirmate de rapoarte informativ-operative, demonstrează cât se poate de limpede că socoteala din târg, se potrivește cu cea de-acasă, într-o singură variantă. Doar atunci când, din fașă, licitațiile publice pentru proiectele de mare infrastructură feroviară sau rutieră sunt croite pe măsura câștigătorului. Altfel, e imposibil de explicat cum un client al statului (antreprenor general) poate anticipa un calcul economic, care să genereze și profit, nu la un cost mediu de piață și cu acces la sursă directă de materiale, ci, din start, la prețuri de intermediar(i). Ceea ce, evident, explică multe. Chiar și costurile ridicate per kilometru de infrastructură, în România.
Așadar, documente instituționale arată cât se poate de clar legături comerciale, pe două paliere, în sarabanda banilor publici de la Ministerul Transporturilor. În primul rând, lămuresc legăturile dintre societățile lui Florin Măran (SC Beton Lugoj SRL, SC Tehnocer SRL și SC Vitida Mineral SRL) și una dintre firmele lui Ion Bejeriță (SC EMV-Util SRL). Apoi, pun lupa pe relația dintre societățile celor doi și o altă mini-constelație de entități penale (Gruppo Agremin SRL, Agremin BVI și Agremin Product), grupate în jurul lui Viorel Biban de la Lugoj, reclamat și el la Parchet de către ANAF pentru evaziune fiscală și exploatare ilegală de agregate minerale.

Totuși, de departe, cel mai important lucru pe care-l lămuresc documentele statului român sunt fluxurile financiare dintre toate aceste societăți. În special, dintre SC EMV-Util SRL și antreprenorii Ministerului Transporturilor, fie că vorbim despre infrastructură rutieră sau feroviară (coridor paneuropean 4). Așa se vede clar cu ce preț pleacă marfa de pe rafturile lui Florin Maran de la balastierele din Jena, cu cât o împinge mai departe intermediarul Ion Bejeriță și la ce preț decontează statul agregatele minerale, prin antreprenorul general. Și, acum, atenție la cifrele care nu fac altceva decât să demonstreze că medierea de produse și exclusivitățile lui Bejeriță de la PSD reprezintă o adevărată găină cu ouă de platină, nu de aur.
Sinergia faptelor
Înainte de toate trebuie spus că milionarul român Dorinel Umbrărescu, prin SC UMB Trading Co SRL, firmă care și-a înzecit cifra de afaceri în ultimii doi ani cu numai trei angajați, este principalul client al produselor intermediate SC EMV-Util SRL. Așa cum, de cealaltă parte a baricadei, principalul furnizor de marfă a lui Ion Bejeriță sunt firmele lui Florin Măran – SC Beton Lugoj SRL, SC Tehnocer SRL și SC Vitida Mineral SRL. Partea frumoasă e că până și ANAF știe că firma-fanion a lui Ion Bejeriță are un grad ridicat de risc fiscal, căci depinde de constructorul de drumuri (Grup UMB), într-o cotă de peste 75%. Așa cum Fiscul mai are la cunoștință și că, în mare, o bună parte dintre partenerii social-democratului se joacă cu achiziții/livrări nedeclarate, în proporții de peste 99%. Actele sunt clare ca lumina zilei!
Și acum, iată circuitul banilor în natură. Pe anul 2023, SC Vitida Mineral SRL, una dintre firmele lui Florin Măran, care se ocupă cu exploatarea de agregate minerale, a încasat bani frumoși de la Gruppo Agremin SRL (cca 5 milioane lei), de la SC New RPC SRL a pastorului Adrian Cionca de la PSD (18,5 milioane lei) și de la alte două societăți din grup – SC AMM Construct 2015 SRL (peste 14 milioane lei) și SC Beton Lugoj SRL (2,2 milioane lei). De precizat că AMM Construct SRL, intrată în insolvență (2023) este administrată de către arădeanul Tiberius Dan Aciocîrlănoaiei, care a mai fost implicat în trei falimente – Aden West Prosper SRL, Tiberius Advantage Construction SRL şi Tiberius International SRL.
Apoi, în 2024, aceeași SC Vitida Mineral SRL a lui Măran, începe să încaseze bani de la SC EMV-Util SRL a lui Ion Bejeriță (3,2 milioane lei), Titerlea Prod 99 SRL a lui Marius Titerlea de la Lugoj și SC MaxAgro Center SRL din Gătaia, noua stea a lucrărilor publice din Timiș. La fel se întâmplă și la SC Beton Lugoj SRL unde, în anul 2024, în plin boom al Centurii de Sud a Timișoarei, încasează de la SC EMV-Util SRL suma de circa 10 milioane lei și de la firme le din grup, AMM Construct 2015 SRL și SC Vitida Mineral SRL, alți circa 9 milioane lei.
Tot așa și în 2025, când SC Beton Lugoj SRL încasează pentru agregatele minerale, livrate acum și pe tronsonul de autostradă Margina-Holdea (A1), sume importante de la: EMV-Util SRL – circa 30 milioane lei, SC MaxAgro SRL – 2,7 milioane lei, SC Tehnocer SRL și AMM Construct 2015 SRL – 29 milioane lei. Și, da, SC Tehnocer SRL aparține tot lui Florin Maran, semn că în anii 2024 și 2025, așa cum rezultă din documente, a încasat de la SC EMV-Util SRL pentru produse de balastieră, în total, circa 24 milioane lei.
Regele balastului
Invers e și mai interesant, dacă ținem cont de faptul că Ion Bejeriță nu e altceva decât un intermediar al produselor minerale, provenite din constelația de firme a lui Florin Măran, în relația cu marii drumari agreați de Ministerul Transporturilor. Așa se face că, în 2023, EMV-Util SRL a încasat de la UMB Trading Co SRL aproape 31 milioane lei, gigantul de infrastructură fiind principalul client al pesedistului (83%). Abia apoi, SC AquaCaraș SA, compania județeană de apă și canal din Banatul Montan. Apoi, în 2024, intermediarul Bejeriță primește de la aceeași firmă a lui Dorinel Umbrărescu, tot în calitate de client premium (76%), sumă de circa 64 milioane lei. Și, în aceeași ecuație, de la SC Tehnostrade SRL vreo 3,8 milioane lei.

Mai târziu, în același interval al anului 2024, firma lui Bejeriță a încasat de la FCC Construction SA Barcelona, antreprenorul general al infrastructurii feroviare de pe tronsonul coridorului paneuropean 4 Timisoara-Lugoj-Caransebes, suma de aproximativ 11,5 milioane lei. Și, la fel a fost și în 2025, când SC EMV-Util SRL i-au intrat în conturile bancare peste 51 milioane lei de la UMB Trading Co SRL (49% din cifra de afaceri), încă 45,3 milioane lei de la FCC Construction SA (43%) și vreo 1,5 milioane lei de la SC Beton Lugoj SRL.
Și, pe lângă toate aceste aspecte mai sunt chestiuni extrem de interesante, așa cum ar fi și plata unei sume de 4,3 milioane lei dinspre firma lui Ion Bejeriță către SC Complet Agria Serv SRL din Săcălaz, transportatorul deșeurilor de la stadionul Dan Paltinișanu din Timișoara. Așa că, până data viitoare, când vom închide cercul și vom trage linia pe conexiunile politice, trebuie înțeles ca miza reală, în toată ecuația de mare infrastructură, este controlul asupra banilor publici și fondurilor europene. O schemă care, chiar dacă nu reprezintă un verdict juridic, conturează un tipar greu de ignorat și un mecanism de redistribuire a lichidităților către rețele economice protejate.
Diferența dintre cele două modele nu este doar administrativă. Este diferența dintre statul care apără contribuabilul și statul care apără sistemul. Iar în povestea agregatelor din Timiș, această diferență începe să devină vizibilă. Până la urmă, problema nu este proveniența materialului, ci structura lanțului comercial. În esență, nu vorbim despre balast, ci despre putere. Despre cine controlează traseul banilor, cine stabilește intermediarul și cine beneficiază, în final, de protecția sistemului. Așa că, dacă statul caută sursele de informații jurnalistice în locul prejudiciilor, înseamnă că știe foarte bine unde duc urmele. Adică, la PSD!














What do you think?
Show comments / Leave a comment