Sistemul medical timișorean, vizat de o anchetă penală de proporții epice

January 9, 2025EDITORIAL, INVESTIGAȚIIInsiderTM

De la apariția Legii nr. 95 din 14 aprilie 2006, care reglementează domeniul sanitar, an de an, s-a tot vorbit despre reformă în domeniul sănătății. Și totul a rămas la nivel de mese rotunde, simpozioane și declarații publice! De atunci, au trecut aproape două decenii și, în afară de măriri salariale, investiții în aparatura medicală și infrastructura spitalicească, pe interior, SISTEMUL a rămas de neclintit. Cu aceleași metehne, cutume și obiceiuri de ev mediu timpuriu! În Europa, orice medic din rețeaua de stat, care își dirijează pacienții la clinicile private, e sancționat disciplinar de Colegiul Medicilor. Gradual, se merge cu avertisment, mustrare, amendă, interdicţia de a exercita profesia si retragerea calităţii de membru al organizației profesionale.

În România, e exact invers! Practica de manipulare a pacientului e (ultra)frecventă și nu se întâmplă nimic. Dovadă că, din anul 1995, încă de la înființarea Colegiului Medicilor Timiș și până azi, niciun astfel de caz nu a fost examinat și nici sancționat. Altfel spus, pe hârtie, în sistemul sanitar românesc, fenomenul de migrație a pacienților, dinspre stat înspre privat, nu există. În realitate, însă, chestiunea e mult mai drastică. Nu numai că din spitalele de stat se recrutează pacienți pentru clinici private ci, pur și simplu, bolnavii sunt consultați, tratați și operați, în regim externalizat, în timpul programului de lucru de la stat, de exact aceiași medici care îi agăță în rețeaua publică. Unde mai pui că, la final de lună, angajatorul principal (statul român), pontează medicul și îl mai și plătește pentru orele de muncă pe care le-a petrecut, în privat, alături de bolnavul pe care l-a direcționat înspre un SRL?!

La fel se practică și cu cadrele auxiliare (asistente, infirmiere etc) care, când rup ușa de la stat, în timpul programului, pleacă cu tot cu doctor, direct în privat, ca să rezolve… cazul. Uneori cu tot cu instrumentar chirurgical și cu consumabilele! Că, pe lângă asta, în sistemul sanitar de stat mai sunt sute de angajați care freacă menta, o confirmă cifrele: cel mult câte operație sau un consult pe lună, alții câte un pacient pe an!!! Asta pentru că, la stat, plata, în funcție de performanță, NU există. Toți iau aceiași bani, fie că muncesc sau nu! Cifrele și statisticile nu mint – se fac an de an, la nivel de unități sanitare și, pe orizontală, la CJAS. Se vede clar că sunt cadre medicale care nu produc nimic, altele care nu calcă cu lunile pe la locul de muncă (alții cu anii – Maternitatea Odobescu Timișoara), dar toți își iau salariile la zi, cu sau fără realizări, în baza unor pontaje care le confirmă prezența, la locul de muncă! Deși realitatea e cu totul alta – peste 80% dintre angajații sistemului sanitar sunt în conflict de interese, circa 35% sunt pontați după ureche și vreo 10% sunt contraproductivi! Acestea sunt cifrele și datele problemei, doar la Timișoara!

Acum, urmează veștile bune pentru cei care, de ani de zile, duc în spate greul sistemului sanitar, care produc, care își justifică salariile și care își fac simțită prezența la locul de muncă, în spitalele de stat. Așa cum rezultă din date certe, în trei mari orașe din România (Timișoara e unul dintre ele), magistrații s-au pus pe treabă, încă din luna septembrie a anului trecut. Prin intermediul ANAF, CJAST și al resursei umane externe s-a obținut toată activitatea/prestația medicală, în anii 2023 și 2024, la nivelul marilor clinici private din orașul de pe Bega: medici curanți, pacienți, decontări, diagnostice, plăți salariale și, mai presus de orice, datele/orele de consult sau intervenții chirurgicale. Ulterior, din sistemul sanitar de stat – Județean, Municipal, Cardiologie și Victor Babeș – s-au obținut pontajele și copii după registrele de prezență care, în final, au fost suprapuse cu ora și data exactă consultațiilor din privat ale medicilor, așa cum au fost raportate acestea pe rețeaua internă a clinicilor particulare și, ulterior, în sistemul CJAST.

Premiile lenei

Șocul nu a fost mare – o divizie întreagă de medici, care fac drumuri între spitalele publice și clinicile particulare, au jucat la dublu! Au luat bani de la stat, dar au muncit în privat, în același timp în care erau pontați și confirmați ca fiind prezenți… la stat. Nu o dată, ci de zeci sau chiar sute de ori, în unele cazuri punctuale! Ceea ce, în limbaj tehnic, se numește chiul, iar în termeni juridici îi spune fals în acte publice și delapidare, cu complicitățile aferente. Și, la prima vedere, imediat după colectarea datelor din teren, a mai existat o concluzie, unanim acceptată de către magistrați. Mai exact, unele cadre medicale, deși au ca angajator principal statul român, sunt extrem de productive, doar în regim de consult privat. În rest, pace și voie bună căci plata la performanța, adică numărul de consulturi medicale și intervenții chirurgicale, funcționează doar în clinicile particulare. Nu ca la stat unde, chiar daca stai și spargi semințe, esti la vânătoare sau te uiți la serialele preferate, ești plătit! Așa că, în combinația toxică de stat-privat, un cadru medical ajunge să câștige, în funcție de specialitate, între 20.000-30.000 lei pe lună. Dacă mai e și cadru didactic, pe gradație, mai intră un plus de circa 10.000 RON.

Se știe clar că orice spital public trăiește, în primul rând, din decontări ale serviciilor medicale de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Că să existe bani, evident, doctorii trebuie să consulte și să trateze pacienți, în regim de stat. Doar că, în realitate, e exact invers – productivitatea e mai mare în privat. Iată și câteva cifre, care au rezultat din investigația în curs. În primul rând, există zeci de doctori, angajați cu carte de muncă la stat, care au atins cel mult un pacient… pe an! Alte cadre medicale, unele cu renume, și-au exersat talentul pe câte 2 bolnavi la 12 luni, alți au văzut câte 3 oameni pe an, alte zeci de medici doar câte 4 pacienți la an calendaristic. Și tot așa! Peste 10% dintre ei, au câte un consult pe lună sau maxim două, în cel mai fericit caz! Important e că, în lipsa plății la performanță, fardarea mortului, în regim de stat, merge chiar mai departe, dincolo de orice logică a oricărui angajator de pe Terra – fișele de evaluare personală a medicilor, documente care se întocmesc, anual, de către șefii de secții clinice, îi notează pe cei non-performanți cu… foarte bine și excelent!!!

Așa au ajuns spitalele de urgență din Timișoara, la fel ca și celelalte din România, adevărate centre de asistență socială! Chiar dacă studiile arată că o secție clinică de stat, ca să fie profitabilă, are nevoie de un grad de ocupare a paturilor spre 80, azi, în orașul de pe Bega, aproape jumătate dintre acestea se învârt undeva pe la 50% din capacitate! Există sectoare medicale, acolo unde abundă combinația și absenteismul, care au gradul de populare și între 14%-38%. Deci, total neperformante în regim de stat, dar specialități medicale absolut profitabile, când vine vorba de privat, așa cum arată și documentele procurorilor. Evident, aici nu discutăm despre faptul că există secții clinice publice care, pe hârtie, au un număr de paturi mai mare decât în realitate. Aici, explicația este simplă: în baza legii, în funcție de numărul de paturi, se fac angajări de medici și personal auxiliar. Ce mai contează că, în realitate, jumătate dintre locurile de cazare sunt goale sau că nu există, decât în scripte?! Ori că se plătesc salarii, la paturi fără pacienți? Important e ca, în sistemul public, să fie cât mai mulți angajați, care să presteze pentru privat, nu pe salarii, că alea le iau de la stat, ci pe bonificații pentru fiecare caz tratat!

Gaură neagră

Si, până la un punct, statul român a dus în cârcă toată povara sistemului sanitar, în mare parte duplicitar. A plătit, lună de lună non-performanța, și n-a făcut nicio diferență salarială între greieri și furnici. Ba din contra, prin tot soiul de complictăți meschine, a validat lenea prin fișele de evaluare personală ale medicilor care, nu numai că au tras chiulul, ci au și produs, doar în regim privat, în timpul programului de lucru de la stat. Așa că nu degeaba vorbește prof. Dorel Săndesc, managerul Spitalului Județean Timișoara, ori de câte ori are ocazia, despre vampirizarea sistemului sanitar de stat! Sau despre faptul că timpul de lucru pentru medici, în regim public, este nenegociabil! Adevărul e că, dincolo de declarații, nici dacă bagă unității sanitare, prin vena safenă, tratament cu traminer sau cu vodcă balsamică, Dorel Săndesc nu va reuși să pună punct unor cutume care, sunt în vogă, de când lumea și pământul, în Balcani. Cel mult, poate, va pune un cep de suprafață, pe undeva, dar nimic mai mult.

Nu de alta dar legătura sistemului sanitar românesc cu toți cei care o (supra)populează e profundă – în echipă, nivelurile de dopamină, serotonină și oxitocină sunt ridicate, toate în sincronie biochimică! Și, până la urmă, hârtia suportă orice, chiar și concluzia că sistemul sanitar românesc e cea mai bună vacă de muls! Deci, în afară de procurori și pacienți, nu ar trebui să mai mire pe nimeni, când vine vorba despre încrederea în sistemul public de sănătate – 24%! Partea cea mai proastă e că, deși în România, în ultimii 10 ani, cheltuielile bugetare cu sănătatea au crescut an de an, per ansamblu, sistemul medical românesc se află, chiar și azi, pe antepenultimul loc în topul mondial al satisfacției pacientului! Și unele din cauze sunt cele enumerate mai sus, că de aia magistrații au dat drumul la forjă, în speranța că, măcar la nivel micro, vor putea opri o hemoragie anuală care, după calcule preliminare, se ridică la zeci de milioane de euro. Numai în sistemul sanitar din Timișoara și asta doar în ultimii doi ani!