La Timișoara, capitala Banatului, capitală culturală și— iată! — capitală a reveriei politice, am fostmartorii unei demonstrații rare de respect profund: un politician local care se vrea a fi de rang înalt, deputat, președinte (interimar) de filială și rector universitar(trinitatea completă!), a ales să onoreze vizita președintei Parlamentului European… dormind.

Nu oricum, ci cu un somn academic. Cu fruntea liniștită și poziția perfectă pentru meditație pe tema valorilor europene. În timpul vizitei președintei parlamentului European, Roberta Metsola, un moment de maximă importanță pentru relațiile externe, pentru prestigiul României și pentru imaginea Timișoarei europene, Marilen Pirtea, că despre el este vorba, a făcut ce știe mai bine: a intrați în „sleep mode”. Nu din lipsă de respect, Doamne ferește! Ci dintr-un profund simț al echilibrului interior.

În timp ce speakerii vorbeau despre democrație, unitate și viitorul Europei, dânsul visa, probabil, la o Europă mai odihnitoare. Una fără discursuri lungi, poate fără traducere simultană, fără aplauze obositoare. Poate chiar una fără cetățeni.

Dar să nu fim răi, o fi fost o formă de protest tăcut. Un „statement”. În fond, nu oricine are curajul să doarmă în fața Europei. E nevoie de o anume anvergură, de un soi de elitism profund, cultivat în amfiteatre, între ședințe de partid și interviuri de auto-admirație. Nu oricine își permite să se tolănească în fața audienței, trebuie sa fii cel puțin ales al neamului. Deputat. Președinte de filială. Rector. Om de finanțe și de partid. Un aristocrat al somnului public. Un maestru al reveriei instituționalizate. Un cetățean atât de elitist, încât nici președinta Parlamentului European nu i-a stârnit suficient interes cât să-și țină ochii deschiși. Când trăiești la altitudine ideologică, aerul rarefiat îți dă, așa… o lene academică.

Sau poate că a fost un simplu power nap? Că doar știm: politicienii mari nu dorm, ci se regenerează. Se încarcă. Se optimizează neuronal. Iar președintele nostru de filială, omul care a reinventat solemnitatea, omul care visează cu ochii închiși la viitorul României în UE era, pur și simplu, prea deasupra contextului ca să se coboare la discursuri fade.

Unii ar spune că e rușinos. Că e penibil. Că a dormit în cel mai nepotrivit moment posibil. Dar nu. Greșit. E o formă nouă de protest soft power. O tăcere profundă, cu ochii închiși și gândul departe, poate înspre Bruxelles. Poate înspre un viitor portofoliu ministerial, la Educație…

Cât despre imaginea publică? Ei bine… o poză și un video fac cât o mie de voturi pierdute.