February 14, 2026În ultimii ani, când nu demolează aberant, Primăria Municipiului Timișoara a arătat că poate cumpăra. A cumpărat clădiri pentru viitoare destinații de centre culturale. Apoi, a achiziționat imobile pentru funcțiuni educaționale. Ca, în cele din urmă, să se împroprietărească și pe spații cu destinații administrative. Însă, când a venit vorba despre infrastructura medicală critică, pe care o tot promite de vreo 5 ani, atât verbal, cât și prin desene, municipalitatea a descoperit brusc rețeta prudenței. Adică, mai bine chirie, mai bine negociem sau mai bine vedem. Așa că, în cele din urmă, ca să scoată administrația lui Fritz din corzi, au cumpărat alții.
Și primul exemplu este clădirea în care funcționează Clinica de Cardiologie din cadrul Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara (ASCAR). Imobilul, situat vizavi de Prefectura Timiș, a fost achiziționat in extremis, de la proprietarii de drept, de către Universitatea de Medicină și Farmacie Timișoara, la un preț de circa 1,3 milioane euro. Asta după ce Primăria Timișoara a refuzat să cumpere locația, cu riscul evacuării cadrelor medicale, deși știa clar că bunul era deja ofertat pe piața liberă, circula prin anunțuri de publicitate și era înregistrat în portofoliile agențiilor imobiliare.
Cum s-a ajuns aici, e simplu. Pe scurt, în 21 iunie 2023, Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei a produs un document fundamental. Mai exact, raportul privind imobilul de pe Bd. Revoluției nr. 12, locul unde funcționează Clinica de Cardiologie a SCMUT. Câteva propoziții principale se desprind din analiza administrației USR: Primăria nu deține clădirea, spitalul este chiriaș, clinica nu poate fi mutată pentru că nu există alt spațiu, obligația de a menține funcția medicală, ca urmare a retrocedării, expirase și că municipalitatea nu are bani să cumpere imobilul.
Una peste alta, documentele oficiale indică faptul că, în 2022, pe locația de la ASCAR, Primăria Timișoara a plătit o chirie lunară de 25.224 lei/lună, iar în 2023 suma de 28.704 lei. Practic, la ultima strigare, vreo 340.000 lei pe an. Cert e că niciodată problema nu a fost suma căci, tot în 2023, municipalitatea a acceptat prelungirea contractului de închiriere, printr-o HCL. Problema a fost, încă de la început, poziția de negociere a administrației locale pentru cumpărarea imobilului, care a fost egală cu zero. Pe motiv că nu are bani! Și așa a fost și cu vreo zece ani în urmă, în 2013, când Primăria Timișoara a refuzat o propunere de 1,1 milioane euro de la proprietarii imobilului. De atunci, chiria a continuat. Anii au trecut. Dependența a crescut. Fără nicio altă alternativă.
Colac de salvare
Așa a ajuns UMF Timișoara, sub umbrela măririi bazei didactice, proprietara clădirii ASCAR, în vara lui 2025. Abia după ce au expirat ceilalți doi ani din contactul de închiriere, aprobați de administrația lui Dominic Fritz. Apoi, pe același motiv că municipalitatea nu dispune de fondurile necesare achiziționării imobilului ultracentral. Până la urmă, problemele reale nu sunt nici măcar astea! Totuși, chestiunea reală și penală e că, imediat după ce UMF Timișoara a devenit titulara tabulară a clădirii, Clinica de Cardiologie a SCMUT a rămas în aer. Din două motive! În primul rând că, tacit, odată cu schimbarea proprietarului, a rămas, o bună perioadă de timp, fără autorizația de funcționare a Direcției de Sănătate Publică Timiș (DSP).
Conform reglementărilor (Ordinul MS1030/2009), autorizația sanitară de funcționare este valabilă atât timp cât nu s-au modificat condițiile inițiale pentru care aceasta a fost eliberată. Ori schimbarea documentului care atestă dreptul de folosință asupra spațiului (contractul de închiriere) reprezintă o modificare a acestor condiții inițiale. Și orice modificare a documentelor, în baza cărora s-a obținut autorizația, trebuie declarată la DSP de către SCMUT. Tocmai pentru că autoritatea de control sanitară este obligată să verifice și să certifice dacă noul titlu legal acoperă aceleași spații și condiții igienico-sanitare autorizate inițial.
Și partea și mai proastă e că, abia după mai bine de șase luni de la achiziționarea clădirii ASCAR, la sfârșitul lunii ianuarie 2026, UMF Timișoara a încheiat primul document oficial cu SCMUT. Mai exact, un nou contract de închiriere, pe aceeași sumă de circa 340.000 lei pe an. Așa că, până acum vreo lună, Clinica de Cardiologie a fost în plop și plopu-n aer! Din toate punctele de vedere, inclusiv cu autorizația de funcționare a DSP Timiș care a fost prelungită, în octombrie 2025, fără niciun act de spațiu, în spate. Nici contract de închiriere, nici de comodat și nici măcar vreunul de folosință gratuită.
Și uite așa, revenind la viziunea administrației Dominic Fritz, din nou, cel puțin pe domeniul sanitar, se demonstrează că SCMUT rămâne ciuca bătăilor și cel mai bun plătitor de chirii pentru spații sanitare. Azi, managementul userist al unității sanitare, reprezentat de Stela Iurciuc, scoate din buzunar pentru chirii, la o înțelegere în trei cu terți, circa 60.000 pe lună pe două locații: Maternitatea Odobescu și ASCAR. Plus alte sume enorme, plătite pentru tot soiul de contracte păguboase, executate pe raționamentul eficientizării activității, prin externalizarea de servicii. Ceea ce arată ca un model de bussines, nu ca un accident nefericit de directorat!
Repetiție cu public
Adevărul e că povestea ASCAR, patentată de Primăria Timișoara, s-a repetat, aproape la indigo, chiar și în cazul Casei Muhle de pe bv. Mihai Viteazul. Tot așa, ani de zile, subiectul/proprietatea a fost pe masa administrației locale. Prima dată, în 2013, când au fost discuții în Consiliul Local pentru achiziționarea imobilului istoric, care a aparținut florarului imperial Wilhelm Muhle, de la clanul Cârpaci. Doar că nu s-a finalizat nimic! În 2025, povestea a revenit pe tapet, când, în luna august, municipalitatea a anunțat că a reluat negocierile cu rromii pentru a readuce în patrimoniul orașului o parte din istoria Timișoarei. Au existat evaluări, proceduri și intenții. Apoi, din nou, negocierile au picat.
Și, tot așa, noroc cu o altă instituție academică, de data aceasta Universitatea Politehnică Timișoara, care a decis să facă pasul pe care municipalitatea lui Dominic Fritz l-a tot amânat. Altfel spus, la final de 2025, în numele comunității, UPT a cumpărat Casa Muhle, la un preț final de 2,4 milioane euro, salvând onoarea nereperată a primarului Dominic Fritz. Adevărul e că, în tot acest timp în care administrația locală se plângea (în scris!) de lipsă de interes sau fonduri pentru achiziționarea unor clădiri emblematice, unele cu utilitate publică și aflate în serviciul social, aceeași administrație făcea cumpărături imobiliare, pe alte direcții.
În 2024, municipalitatea și-a exercitat dreptul de preemțiune pentru o cotă parte din imobilul de pe strada 3 August 1919 nr. 25, pe circa 100.000 euro. Apoi, în 2025, pe Treboniu Laurian nr. 10, pentru circa 650.000 euro. Și, ulterior, pe bv. 16 Decembrie 1989 nr. 24, unde a lăsat alți 375.000 euro. Și în toate aceste locații, evident, urmează investiții de milioane de euro. Cel puțin declarativ, pe motiv de patrimoniu cultural, educație sau funcții administrative. Mai puțin pentru un spital municipal nou. Sau măcar o alta maternitate!
Așa că, în tot acest tablou, nu vorbim doar despre o clădire ratată sau despre o negociere eșuată. Vorbim despre o administrație care a știut să cumpere când a vrut și n-a mai putut când a trebuit. Despre priorități așezate convenabil, nu strategic. Despre reflexul de a pasa responsabilitatea până când altcineva vine și stinge incendiul – fie că se numește UMF, fie că se numește UPT. În timp ce două unități sanitare critice rămân captive în chirii, improvizații și prelungiri de avarie. Ca atâta poate să ducă oamenii și viziunea administrației lui Dominic Fritz. Cu mențiunea că, cel puțin pe segmentul medical, CJ Timiș a cumpărat și a construit, în ultimii ani, nu a plătit chirii!
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment