Sânnicolau Mare are o școală veche și frumoasă – Theodor Bucurescu. Iar ca orice clădire impozantă, situată în zona de protecție istorică, care a mai prins și fonduri europene, a intrat direct în ritualul administrativ autohton. Inițial, a fost un proiect pompos, apoi o documentație stufoasă, urmată de finanțare de vreun milion de euro, cerințe tehnice pe măsură, recepție impecabilă pe hârtie și suficientă ceață contractuală, cât să poți ascunde un excavator întreg. Așa că, în România, dacă vezi o școală reabilitată din fonduri europene, un singur lucru e aproape sigur. Mai exact, că investiția are toate ingredientele clasice ale capitalismului românesc de provincie.
Acum, așa cum rezultă din documente, proiectul oficial a fost intitulat “Îmbunătățirea calității vieții populației din orașul Sânnicolau Mare – Reabilitarea fațadelor Școlii Theodor Bucurescu nr. 1”. Chiar dacă sună ca un un slogan de campanie, făcut de un consultant plătit la caracter, în spatele limbajului steril din caietul de sarcini stă un contract public consistent, finanțat prin Programul Operațional Regional. Și nu vorbim despre o spoială cu lavabilă și două flori în fața școlii. Documentația arată clar că proiectul a presupus, încă de la bun început, reguli extrem de stricte, tocmai pentru că unitatea școlară se află într-o zonă sensibilă cu caracter istoric.
Deci, era sub incidența avizelor Direcției pentru Cultură Timiș. Ceea ce înseamnă că, cel puțin teoretic, nu putea intra oricine cu flexul și bidineaua, peste fațadă. Și asta se vede limpede chiar și din paginile caietul de sarcini sau a documentației tehnice care cere explicit o grămadă de finețuri și mult lucru manual, nu mecanizat. Plus, personal autorizat și respectarea strictă a soluțiilor de restaurare. Adică nu băieții care repară garduri și pun polistiren, la negru, între două cafele, ci personal calificat. Cu patalama! Practic, autoritatea contractantă, recte Primăria Sânnicolau Mare, a știut, încă de la bun început, că lucrarea de renovare de la școala Theodor Bucurescu nu e de nivelul mediu.
Așa că, cel puțin din punct de vedere legal, administrația locală, a jucat-o românește, dar ca la carte. Practic, a atribuit lucrarea către o societate din localitate, SC Miramika Construct SRL, care a îndeplinit toate cerințele legale de calificare, în ce privește reabilitarea unității școlare. Ce-i drept, chiar și pe cea privind experiența similară, doar că prin intermediul unui terț susținător, ce-i drept, mecanism prevăzut de cadrul legislativ românesc. Mai exact, cu ajutorul SC Proconstructim M.I. SRL, tot din Sânnicolau Mare, pe post de partener cu experiență în construcții pe zona monumentelor istorice, beneficiar de calificare și atestat.
Și, aici, legea spune foarte clar că firma, care pune la bătaie… experiența similară, e cea care, în mod obligatoriu, execută partea de lucrare delicată pentru care a garantat cu certificarea de la Ministerul Culturii. În cazul de față, intervenții în construcții pe zonă istorică. Doar că, la școala Theodor Bucurescu din Sânnicolau Mare, așa cum rezultă din probe și mărturii, realitatea pare să fi funcționat după un principiu administrativ mult mai flexibil. Important nu a fost cine e trecut în acte sau cine era pe șantier cu mistria sau pensula în mână, ci cine încasa banii europeni. Și uite așa a ajuns Primăria Sânnicolau Mare să fie prinsă la mijloc într-un război dintre doi (sub)contractori privați, care s-a lăsat cu acuzații de corupție, care vehiculează o șpagă de 100.000 de euro. Adică, vreo 10% din valoarea lucrării pe fonduri europene!
What do you think?
Show comments / Leave a comment