April 8, 2026În teorie, Horticultura S.A. Timișoara ar trebui să aibă grijă de spațiile verzi ale orașului. În practică, după cum arată un raport al Camerei de Conturi Timiș, publicat pe 6 aprilie 2026, pare că societatea municipală, populată la vârf și în consiliul de administrație de simpatizanți USR, are grijă mai ales de un ecosistem financiar… exotic. Ce-i drept, auditul instituțional al statului a fost închis cu rezerve și a identificat o serie întreagă de neconformități semnificative privind gestionarea patrimoniului, probleme de achiziții publice, facturare distorsionată și chiar posibila utilizare a resurselor, în interes privat.
Ceea ce, în traducere liberă, înseamnă nu doar neglijență, ci și un model de management, care n-are nicio treabă cu cheltuirea banului public. Și nu vorbim despre o firmă oarecare, pierdută într-un colț de piață liberă ci despre o societate cu acționar unic Consiliul Local Timișoara. Până și raportul Camerei de Conturi arată limpede că Primăria lui Dominic Fritz, prin Direcția de Infrastructură Verde, este principalul stakeholder al companiei. Mai mult, că, în 2024, administrația locală a generat peste 80% din cifra de afaceri a societății. Cu alte cuvinte, Horticultura nu e doar a orașului, în sens poetic, ci trăiește masiv din comenzile municipalității de pe Bega.
Aici începe partea interesantă, pe care o descrie raportul de audit. Mai exact, cea în care oamenii noi ai USR se întâlnesc cu vechile obiceiuri și decid să conviețuiască armonios. Pe site-ul oficial al Horticultura, la declarațiile de avere și interese pentru 2026, directorul general interimar este menționat David Emanuel, cu afiliere politică USR. În aceeași sursă, Consiliul de Administrație apare format din cinci membri, dintre care trei sunt declarați USR: Ungurușan Sorin Florian, Günter Gabriela-Ioana și Nan Ana-Maria; unul este declarat PNL, Anghel Radu Sorin; iar unul este neafiliat politic, Bunget Ovidiu-Constantin.
Asta nu înseamnă automat că fiecare neregulă din raport poartă ștampilă de partid. Înseamnă însă ceva mult mai greu de măturat sub covorul de PR. Și anume că societatea Horticultura SA, care, conform auditului, a produs un dezastru managerial și administrativ, este condusă, în prezent, de un director interimar declarat USR și de un CA în care USR are majoritatea formală. Iar asta face imposibilă apărarea clasică cu greaua moștenire. Cu atât mai mult cu cât, până anul trecut, directoratul societății municipale a fost asigurat de Mircea Vancia, tot cu afiliere politică USR.
Așadar, în acest caz, administrația Fritz și partidul lui Fritz nu sunt universuri paralele care se salută timid de peste drum. Sunt aceeași realitate politică, doar cu logo-uri diferite. De fapt, lanțul instituțional este și el clar. Prin HCL 104/2026, publicată acum câteva zile, Consiliul Local a aprobat atribuirea directă către Horticultura a serviciilor de întreținere și amenajare a spațiilor verzi din zona centrală, pe 48 de luni, cu o valoare maximă de 51.218.249,88 lei fără TVA. Deci, exact în momentul în care raportul Curții de Conturi punea pe hârtie un șir lung de neconformități, aceeași structură administrativă continua să alimenteze compania cu un contract-mamut.
Printre rânduri
Raportul Curții de Conturi nu vorbește despre fleacuri, ci consemnează nereguli în prestarea de servicii de curățat teren și plantare pentru care nu s-au emis facturi, la data lucrărilor. Mai mult, auditul vorbește despre lipsa documentelor justificative și necesitatea clarificării și facturării ulterioare către beneficiari. Aici nu mai e vorba de ghinion administrativ, ci de o cultură instituțională în care hârtia vine după faptă, dacă mai vine. De fapt, raportul merge mai departe și descrie cazul Parcului Rozelor, unde au fost achiziționați 9.600 de arbuști Ilex crenata. Aici, problema constată, e legată de prețul de achiziție, prețul facturat către Primăria Timișoara și dimensiunea reală a plantelor. Adică, diferențele dintre înălțimile arbuștilor din acte și realitatea din teren!
Diferența dintre prețul de achiziție, de 12 lei/bucată fără TVA, și prețul facturat beneficiarului, de 9,3253 lei/bucată fără TVA, a fost remarcată explicit de auditori, care au cerut analiză și, după caz, recuperarea pagubei. În același caz, societatea a dat integral în consum 9.600 de bucăți, deși a prezentat procese de plantare doar pentru 9.223, rămânând o diferență de 377 de arbuști despre care nimeni nu știe unde sunt. Apoi, mai există și episodul carpenilor, care ar merita studiat în facultățile de administrație ca exercițiu practic de cum să pierzi bani… cu aer profesionist.
Așa cum rezultă din documentele de control intern, Horticultura a cumpărat trei bucăți Carpinus betulus la un preț de circa 3.341 lei/bucată, apoi două dintre ele au ajuns facturate în lucrări la 512 lei/bucată. Auditorii au calculat o diferență de 2.702,06 lei pe bucată între prețul de achiziție și cel de vânzare, cu tot cu indirecte și profit. Partea frumoasă e că raportul Camerei de Conturi Timiș nu se încurcă în metafore, ci vorbește despre prejudiciu și cere stabilirea recuperarea lui de la persoanele în cauză. Adică, de la managementul de partid. Că asta înseamnă stil managerial – când cumperi pomi de lux și îi decontezi, ca pe niște bețe de gard.
Nu e de lepădat nici capitolul achizițiilor publice, unde Camera de Conturi Timiș spune, negru pe alb, că, în perioada 2022-2024, nu a existat program anual de achiziții pentru arbori și arbuști, nu s-au publicat proceduri în SEAP sau pe site-ul societății, deși s-au făcut achiziții de 216.781,95 lei în 2022, 495.082,73 lei în 2023 și 371.615,90 lei în 2024. Pentru aceste abateri, Horticultura a fost sancționată contravențional cu 5.000 lei, din care a achitat 2.500 lei în termenul legal redus. Asta în timp ce administrația lui Dominic Fritz vinde public ideea de eficiență, transparență și resetare a statului local. In timp ce, pe teren, la firma de casă a spațiilor verzi, auditul a găsit exact opusul.
Basme neoclasice
Poate cea mai toxică observație din raport este și cea mai politică, tocmai pentru că nu e formulată politic. Curtea de Conturi a inclus între subiectele de audit și ipoteza că resursele entității sunt utilizate în interes privat. Și, aici, descrie inclusiv o situație în care nu s-a putut clarifica dacă unii angajați și o mașină a societății au transportat și plantat material dendrologic la Altringen pentru o persoană fizică, fără facturare. Auditorii spun că nu au putut stabili cu certitudine situația din lipsa documentelor și a datelor GPS mai vechi, dar au recomandat analiză, identificarea persoanelor implicate și stabilirea eventualului prejudiciu.
Chiar și așa, simplul fapt că o astfel de suspiciune apare într-un raport oficial e devastator pentru o companie publică și pentru cei care o patronează administrativ. De aici încolo, legătura politică nu mai trebuie inventată, doar enunțată corect. Dominic Fritz este primar și lider USR. Horticultura este societate a Consiliului Local, dependentă de banii Primăriei. Actualul director interimar e declarat USR. Trei din cinci membri ai actualului CA sunt declarați USR. Consiliul Local și aparatul Primăriei au derulat selecția și mandatul pentru noua conducere. Iar administrația Fritz a aprobat în 2026 un nou acord-cadru de peste 51 de milioane de lei cu aceeași companie peste care Curtea de Conturi tocmai a turnat o găleată de erbicid instituțional.
Asta nu dovedește, de una singură, că Dominic Fritz a ordonat sau cunoscut fiecare neregulă. Dovedește însă ceva suficient de grav. Mai exact că, sub administrația lui, într-o societate controlată de municipalitate și condusă majoritar de oameni afiliați USR, s-a consolidat un sistem care a produs nereguli grave, pierderi și suspiciuni incompatibile cu propaganda despre profesionalizare. Așadar, povestea Horticultura nu e doar despre niște arbuști uscați. E despre veștejirea unei promisiuni politice care mențIona scoaterea administrației locale din logica de partid și alinierea ei pe drumul competenței. Când, de fapt, și azi, e plină de buruieni de sistem.
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment