July 7, 2026Există lucruri care dispar greu în România. Așa cum sunt dosarele penale, promisiunile electorale, responsabilitatea administrativă și, uneori, chiar și deșeurile. Nu pentru că reziduurile ar fi reciclate în vreun mod spectaculos sau eliminate, prin cine știe ce tehnologie revoluționară. Ci pentru că, la un moment dat, rebuturile încetează, pur și simplu, să mai fie tratate ca deșeuri. Din acel punct, dispar din discursul public, din comunicate și, uneori, chiar din documentele pe care instituțiile statului ar trebui să le poată pune pe masă, fără nici cea mai mică ezitare. La orice oră din zi sau din noapte!
Exact asta s-a întâmplat și cu sutele de mii de tone de pământ cu pietriș, rezultate în urma demolării stadionului „Dan Păltinișanu” din Timișoara. Material care, deși deșeu, potrivit informațiilor publice și declarațiilor oficiale, s-a trezit în fundația viitoarei Centuri de Vest a municipiului de pe Bega. Curat ca lacrima, parfumat și apretat, fără nicio reciclare! Numai că între cele două momente există o întrebare care, încă, își caută răspunsul, pe legislație. Mai exact, când a încetat acel material să mai fie deșeu? Și, mai ales, cine poate demonstra acest lucru prin documente? Până acum, nimeni! Aceasta este, de fapt, adevărata poveste.
În două cuvinte, traseul administrativ și legal al unui material, estimat la vreo 500.000 tone, a plecat dintr-o demolare, cu un cod, si a ajuns într-una dintre cele mai importante investiții de infrastructură rutieră din vestul României. Cu un alt cod! Și deșeul nu a ieșit din scenă de capul lui, ci, așa cum rezultă din documente contabile, cu o valoare nulă! După care a fost transportat, noaptea pe furiș, cu avize și foi de transport contrafăcute, pe un teren al Aquatim SA (CF 444504), situat în sudului orașului. Acolo unde, în baza unui contract de comodat, și-au intabulat punctul lucru turcii de la Nurol Insaat VE Ticaret AS Maslak, câștigătorii licitației pentru Centura de Vest a Timișoarei.
Și, uite așa, pământul, provenit din demolarea stadionului Dan Păltinişanu, care, conform documentelor, nu e altceva decât un deșeu, a fost aruncat pe un teren, care nu avea niciun soi de autorizație de… deponeu, emisă de autoritățile de Mediu. Așa cum, nici proprietarul parcelei și nici comodatarul nu au fost vreodată licențiați ca operatori de deșeuri! Cert e însă că, pe acte, reziduurile, provenite din demolarea arenei sportive, au plecat de pe stadionul de fotbal al Politehnicii Timișoara cu codul 17 05 04 și cu o valoare contabilă de 0 (zero) lei. Apoi, înainte de a poposi în centură, sub titulatura de… pământ din excavații, au intrat în contabilitatea Nurol, sub formă de achiziție, la o sumă de aproximativ 500.000 euro. Zero a rămas doar în dreptul statului!
Ceea ce nu face decât să confirme, la milimetru, investigația InsiderTM, de acum câteva luni – Miracolul pământului de 0 lei. Că doar așa dispare trasabilitatea reziduurilor! Adică, prin schimbarea din pix a statutului juridic al materialului și îngroparea acestuia, într-o altă lucrare publică. În rest, cel puțin până acum, nicio instituție, fie publică sau privată, nu a prezentat vreun document oficial care să certifice faptul că deșeul cu cod 170504 putea fi reutilizat, într-o lucrare rutieră! Nu o declarație. Nu o postare pe Facebook. Ci un act administrativ, raport tehnic, buletin de analiză sau orice alt înscris care să închidă lanțul juridic al transformării și reciclării deșeurilor de pe Dan Păltinişanu. În mod transparent!
🟠 Zero trasabilitate
Și abia aici începe adevărata investigație. Pentru că traseul fizic al pământului poate fi urmărit relativ ușor. Mult mai greu este de monitorizat traseul juridic al documentelor. Acum, ca lucrurile să fie clare și neinterpretabile, trebuie spus că demolarea stadionului a intrat în linie dreaptă la finele anului 2024, când CJ Timiș, în calitate de proprietar, a anunțat câștigătorul licitației. Mai exact, firma SMZ Impex SRL din Cluj, apropiată de pesedistul Radu Moldovan, șeful administrației județene Bistrița-Năsăud. Costurile de demolare, așa cum rezultă din documente, au fost suportate exclusiv din bugetul CJ Timiș și se ridică la circa 5 milioane de euro.
Tot cam pe atunci, a fost demarată și procedura de licitație pentru desemnarea viitorului constructor al arenei sportive ”Dan Păltinișanu”, investiție evaluată la aproape alte de 140 de milioane euro. Câștigătoare a competiției a fost asocierea de firmei Concelex-Erbașu, ultima fiind și cea care a întocmit studiul de fezabilitate pentru noul stadion cu 32.150 de locuri. De fapt, SC Erbasu Construcții este aceeași societate care, în cascadă, a tras lozul câștigător și la construcția viitorului Institut Oncologic Timișoara (215 milioane de euro), care a finalizat Maternitatea Bega (20 milioane euro) și, acum, trage tare cu Centrul de Mari Arși din cadrul Spitalului Județean Timișoara (60 milioane euro).
Adevărul e că pe acte, așa cum rezultă din dosarul tehnic al demolării stadionului Dan Păltinişanu, care a stat la baza licitației, cantitatea de deșeuri (cod 17 05 04 – pământ cu pietre) e de vreo 500.000 tone. Și, în mod normal, conform autorizației de demolare, emisă spre neschimbare de Primăria Timișoara, reziduurile ar fi trebuit predate către un operator autorizat, care să le recicleze și să le reutilizeze, prin revânzare. Că de aia și costurile pentru aceasta operațiune sunt parte integrantă din caietul de sarcini, cel prin care SMZ Impex SRL a câștigat licitația! Deci, deșeul nu se depozitează, nu se folosește la astupat de gropi, nici la construcția unui deal de picnick și nici în terasamentul vreunui drum, până nu există declasificare și decontaminare. Asta înseamnă respectarea sarcinilor de mediu, prevăzute și în Planul de Gestiune al Deșeurilor, conform legislației, aplicabile pentru codul 17 05 04.
Doar că, în cazul de față, după predarea amplasamentului de la Dan Păltinişanu – ceea ce scoate din ecuație răspunderea legală a CJ Timiș – firma din Cluj a făcut ce a știut mai bine. Încă de la bun început, la o valoare contabilă de zero lei, în august 2025, a exportat deșeul de 500.000 tone (cod 17 05 04), fără să-l recicleze, prin două firme de transport, Darsena Consult SRL (Voluntari) și Complet Agria Serv SRL (Săcălaz), pe terenul Aquatim, la punctul de lucru și în custodia turcilor de la Nurol. Așa se explică și descinderea polițiștilor, în cadrul Operațiunii Jupiter 4, din data de 11 noiembrie 2025, care s-a lăsat cu percheziții, la firmele de mai sus. Pe motiv de preluare de bunuri din demolări, încadrate ca deșeuri, la o valoare simbolică, pe baza unor documente oficiale, care au consemnat informații nereale.
În cazul stadionului Dan Păltinişanu, apropo de trasabilitatea deșeurilor, așa cum rezultă din ancheta penală, ecuația e și mai cruntă. Și se vede asta dintr-un document tehnic, captat într-o razie a poliției rutiere, pe 29 august 2025, când un autotrailer, care ieșea pe poarta stadionului, a fost prins în offside. Practic, vorbim despre un aviz tehnic de însoțire a mărfii, care are la rubrica transportator pe Complet Agria Serv SRL, la furnizor pe SC Darena Consult SRL din Voluntari, iar la client pe turcii de la Nurol. Tot acolo, apare și denumirea materialului transportat – pământ rezultat din excavări cod 170504. Adică, conform legii, deșeu. În rest, zero preț unitar, zero cantitate transportată și zero valoare. În timp ce, pe CMR, apare pământ simplu, iar în Anexa 3, la generatorul de deșeuri, unde ar fi trebuit să figureze SC SMZ Impex SRL din Cluj, la fel ca și pe aviz, a fost trecută firma din Voluntari, SC Darena Consult SRL. Pe post de bidon, doar ca să fie camuflată proveniența reziduurilor!
🟠 Pământul nimănui
Și ăsta e și motivul pentru care procurorii au solicitat, prin instituțiile abilitate, numărul exact de mijloace de transport, care au fost folosite pentru evacuarea deșeului de pământ de pe stadionul Dan Păltinişanu. La pachet cu CMR-uri, tichete de cântar, evidențe contabile și documente care să ateste tipul/cantitatea de marfă recepționată de către turcii de la Nurol, pe proprietatea celor de la Aquatim. Deloc întâmplător, magistrații au cerut și probe că, la demolarea stadionului Dan Păltinişanu, SC SMZ Impex SRL, în procesul de evacuare a deșeurilor, a deținut un cântar omologat și verificat metrologic. Nu de alta dar, cel puțin în ziua în care, la ieșire de pe șantier, a fost depistată autoutilitara cu remorcă, care ulterior a declanșat ancheta penală, demolatorul nu avea un asemenea instrument, pe poziție.
Ceea ce duce la concluzia că, până și cantitatea de 23.500 kg, trecută în tichetul de cântar, la data de 29 august 2025, nu e altceva decât o simplă burtologie, menită să îngreuneze trasabilitatea deșeurilor. Și asta e și explicația pentru care, luna trecută, înainte de a îngropa definitiv reziduurile sub asfaltul centurii de vest a Timișoarei, turcii de la Nurol au solicitat CJ Timiș, printr-o adresă oficială, să prezinte un document de proveniență și decontaminare pentru pământul, provenit din demolarea arenei sportive. Exact cel cu codul 17 05 04, luat în custodie și depozitat pe terenul Aquatim, în greutate de circa 500.000 tone:
După cum vă este cunoscut, am ajuns la o înțelegere cu antreprenorul dumneavoastră, în anul 2025, care este responsabil pentru lucrările de demolare ale Stadionului Timișoara. În consecință, acest material pământos a fost transferat pe un teren dedicat și depozitat de către noi, încă de atunci. Si, odată cu primirea ordinul de începere a execuției de la C.N.A.I.R., am demarat lucrările de construcție ale Proiectului Centurii de Vest Timișoara, la data de 14 mai 2026. În acest sens, pământul de la stadion va fi utilizat la lucrările de umplutură a drumului. În prezent, Supervizorul Proiectului, D.R.D.P. Timișoara, ne solicită un document privind sursa materialului. Prin urmare, vă solicităm, în mod amiabil, o confirmare că pământul menționat este obținut în urma demolării Stadionului Timișoara…
Doar că răspunsul administrației județene, generat pe 18 iunie a.c, a fost unul extrem de simplu. Că, de fapt, turcii au greșit adresantul și că ar trebui să se scrie antreprenorului SC SMZ Impex SRL, care s-a ocupat de excavarea și transportul pământului, rezultat din demolarea coronamentului arenei sportive. Și că tot acolo, la firmă, există și documente de trasabilitate care atestă faptul că pământul, rezultat din demolarea stadionului, a fost transportat și depozitat temporar, pe terenul identificat cu CF 444504, aflat în proprietatea Aquatim S.A, în beneficiul Nurol, în vederea reutilizării lui pe Centura de ocolire Timisoara-Vest. Doar că, deși în schimbul oficial de adrese se vorbește despre pământ, un lucru e cert. Nici azi, coronamentul stadionului, în greutate de circa 500.000 tone, nu a fost declasificat din deșeu cu cod 17 05 04.
Așa că, în mod logic, nici SMZ Impex SRL și nici vreo altă firmă bidon nu ar fi avut cum să vândă pământ de umplutură turcilor de la Nurol, pe vreo 500.000 euro, atâta timp cât deșeul din demolare nu a fost ecologizat. Cum marfa nu a fost reciclată, e limpede ca lumina zilei că otomanii au plătit jumătate de milion de euro… pe reziduuri. Da, exact alea din coroana stadionului, cu valoare 0 (zero) lei, pe care le-au depozitat pe terenul Aquatim. Adică, într-un spațiu neavizat ca deponeu, în care, printre altele, au fost împușcați alți doi iepuri neautorizați dintr-o dată – SMZ Impex SRL, ca operator clandestin de deșeuri și Nurol, pe segmentul de colector ilegal.
Că nu degeaba, DRDP Timișoara a cerut celor de la Nurol documentele de trasabilitate, chipurile, pentru argila de la baza Centurii de Vest a Timișoarei. În primul rând, a făcut-o din cauza dosarului penal și a descinderilor procurorilor. Apoi, pe motiv de carte tehnică a lucrării, care necesită documente de conformitate – furnizori, materiale, declarații de conformitate, rapoarte de încercări (teste de compactare) etc. Și mai e o chestiune mult mai sensibilă, care are legătură cu combatarea evaziunii fiscale și e legată de redevența la argilă (1,08 euro/mc), care e dublă față de balast (0,6 euro/mc)! Asta e și motivul pentru care, dincolo de deșeuri, ca să acopere necesarul de circa 1.300.000 to de argilă, turcii de la Nurol vor popula fundația viitorului inel rutier și cu sute de mii de tone de… pești. Exact pe ăia pe care-i cultiva, deja, pe hârtie, în celebrele iazuri piscicole, care se întind pe zeci de hectare, în zona de sud-vest a Timișoarei. Că povestea cu vietățile acvatice, atât de patentată în exploatarea voalată de zăcăminte, e mult mai rentabilă, decât basmul cu redevența către stat! Sau licența mare de la ANRM!
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment