July 21, 2026Ești la volan? Dă-i play!
În România, adevărul are un regim special de circulație. Mai întâi apare în presă, unde este declarat conspirație, răzbunare, comandă politică sau produs al unei imaginații prea bogate. După aceea este plimbat, câteva luni, prin instituții, cu viteza administrativă a unui melc sedat cu Propofol. Ca, într-un târziu, aceeași realitate publică să reapară, într-o serie de documente oficiale, cu antet de anticorupție, articole din Codul penal și semnături instituționale, sub forma unor autosesizări. Exact asta s-a întâmplat cu ceea ce InsiderTM a numit, în repetate rânduri, cooperativa balastului din vestul României, ghidonată de PSD.
De fapt, vorbim despre o schemă comercială prin care zeci de milioane de tone de agregate minerale, provenite din exploatările controlate de omul de afaceri Florin Măran din Lugoj, au ajuns la marii constructori de autostrăzi, centuri și căi ferate, prin firme din ecosistemul lui Ion Bejeriță de la Caransebeș. Piatra era a unuia, factura venea de la altul, constructorul o punea în terasament, iar statul român sau Uniunea Europeană achita nota de plată, fără prea multe întrebări. Până acum, mecanismul a apărut doar în documente fiscale, răspunsuri ale CNAIR și pe segmentul de trasabilitate al agregatelor. De vreo săptămână, toată schema apare și în două procese-verbale de sesizare din oficiu.
Primul document este datat 17 iulie 2026 și privește Varianta de Ocolire Timișoara Sud. Al doilea este din 20 iulie 2026 și vizează tronsonul lipsă al Autostrăzii A1, Margina-Holdea. Și al treilea e în lucru și vizează modernizarea tronsonului de cale ferată Timișoara-Lugoj-Caransebeș (coridor paneuropean IV). Deci, trei lucrări mari, în valoare de sute de milioane de euro care, la baza, au aceiași antreprenori, coagulați în jurul lui Dorinel Umbrărescu de la UMB Spedition și a spaniolilor de la FCC Barcelona. Și aceeași materie primă, sub formă de piatră si balast, provenită din carierele lui Florin Măran. Dar, pe hârtie, prin entități interpuse, de la intermediarul Ion Bejeriță.
Și uite așa, o întrebare, care are greutatea unei basculante încărcate cu piatră, se pregătește să-și primească răspunsul instituțional. Mai exact, care e raționamentul comercial și economic pentru care constructorii au cumpărat agregate de la un intermediar, care le-a achiziționat tot de la balastierele cu care aceiași antreprenori aveau, deja, relații contractuale directe? Așa că, în curând, procurorii anticorupție europeni vor descoperi că până și piatra sau balastul au un gust pregnant de social-democrație! Se vede clar asta, în primul rând, și din procesul-verbal de sesizare din oficiu, activat cu data de 17 iulie 2026, care consemnează o posibilă fraudare a fondurilor europene și a bugetului de stat, în cadrul lucrărilor la Varianta de Ocolire Timișoara Sud.
În document sunt indicate asocierea formată din SA&PE Construct SRL, Spedition UMB SRL și Tehnostrade SRL, compania EMV-UTIL SRL, omul de afaceri Ion Bejeriță și structura regională a CNAIR, respectiv Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara. Potrivit denunțului instituțional, lucrările la centura sud a Timișoarei au fost executate în perioada septembrie 2023 – septembrie 2024, pe o lungime de aproximativ 26 de kilometri, la o valoare contractuală de aproximativ 90 de milioane de euro. Finanțarea a provenit din POIM, Programul Transport și contribuția națională. Și partea interesantă începe acolo unde documentul arată că, prin contract, a fost stabilită aprovizionarea directă cu agregate minerale de la Florin Măran, prin Beton Lugoj SRL
🟠 Joc în doi
Doar că, așa cum rezultă din informarea oficială, antreprenorii Ministerului Transporturilor ar fi achiziționat o bună parte din materialele de la EMV-UTIL SRL, firmă despre care analiza operativă consemnează că e administrată, în fapt, de Ion Bejeriță. Nimeni altul decât finul baronului PSD Ion Mocioalcă, vicepreședinte al Curții de Conturi a României, și prietenul liderului social-democrat Sorin Grindeanu, așa cum menționează, de altfel, chiar raportul instituțional. Care, apoi, le-a revândut drumarilor pentru lucrările de infrastructură. Adică, schema de spoliere a arătat după cum a prezentat-o și InsiderTM. Mai exact, Beton Lugoj SRL (Florin Măran) a vândut agregate către EMV-UTIL SRL (Ion Bejeriță) care, ulterior, le-a facturat celor din asocierea UMB Spedition SRL. Deși, firma lugojeană avea, la rândul său, contract cu antreprenorii Ministerului Transporturilor, prin CNAIR.
Așadar, centura de sud a Timișoarei a avut și propria variantă de… ocolire comercială. Ceea ce înseamnă că firmele intermediarului Ion Bejeriță nu au fost nevoite să mute munții, ci doar facturile. Și procesul-verbal de sesizare din oficiu afirmă că, prin această suprataxă de șmecher, cheltuielile cu materialele ar fi fost majorate artificial, iar valoarea lucrării ar fi fost crescută, în detrimentul bugetului Uniunii Europene și al bugetului de stat. Cu alte cuvinte, prejudiciul estimat în document este de aproximativ un milion de euro pentru bugetul Uniunii Europene și aproximativ trei milioane de lei pentru bugetul de stat. Partea frumoasă e că, tot în analiza informativ-operativă, se vorbește și despre efectuarea unor operațiuni financiare, care sunt incompatibile cu principiile administrării corecte a banului public.
Cu siguranță, documentele de sesizare instituțională nu sunt o condamnare. Și nu reprezintă nici măcar un rechizitoriu. Ele constată existența unor indicii și declanșează verificări judiciare. Totuși, actele oficiale confirmă două lucruri esențiale. În primul rând, că mecanismul prezentat de InsiderTM nu mai poate fi evacuat din discuție, ca simplă speculație jurnalistică. Și apoi, că toată rețeaua de balastiere din Timiș si Caras-Severin, care gravitează în jurul lui Florin Măran și Ion Bejeriță, a devenit obiectul a două sesizări penale din oficiu, care atârnă greu în contextul în care, atât Florin Măran, cât și Ion Bejeriță, au făcut sau fac obiectul unor dosare care privesc activități de grupuri infracționale.
Partea proastă e că și combinațiile cu agregatele minerale de pe autostradă A1 (segmentul Margina – Holdea) sunt în aceeași situație, la fel ca și povestea cu centura de sud a Timișoarei. Căci, la numai trei zile după prima autosesizare, pe 20 iulie 2026, aceeași instituție de forță și-a asumat un al doilea semnal de alarmă din oficiu în care, din nou, apar SA&PE Construct, Spedition UMB, Tehnostrade, EMV-UTIL, Ion Bejeriță, Florin Măran și, la capăt de fir, CNAIR. Si, spre deosebire de inelul de centură, lucrarea de pe autostradă, în lungime de 9,13 km, are costuri de circa 2,025 miliarde lei. Doar pentru că, pe aici, trec urși, mașini și, aparent, munți de facturi ale intermediarului PSD, Ion Bejeriță. De data asta, o spun documentele instituționale, nu presa! Că antreprenorii privați, cu acceptul beneficiarului (stat român), au decontat agregate minerale la un preț superior, prin revânzare, deși aveau contract direct cu furnizorul de materie primă.
Și în acest caz, potrivit calculului estimativ, se vorbește despre un un prejudiciu estimat la aproximativ 1,1 milioane de euro pentru bugetul Uniunii Europene și la circa cinci milioane de lei pentru bugetul de stat. Din nou, nici aici, în această fază procedurală, nu este stabilită vinovăția. Dar este formulată oficial ipoteza că intermedierea a produs plăți nedatorate și a încălcat principiul bunei gestiuni financiare. Cu alte cuvinte, ceea ce în investigațiile de presă din InsiderTM apărea drept „fabrica de facturi” e acum, în vocabularul sobru al unei analize instituționale, o posibilă majorare artificială a cheltuielilor. Da, statul a ajuns la aceeași concluzie, doar că a avut nevoie de trei pagini, opt note de subsol și citate din Codul Penal. Și în toate referirile numele lui Sorin Grindeanu și Ion Mocioalcă zburdă cu voioșie!
🟠 Ce scria InsiderTM?
Investigațiile publicate de InsiderTM în ultimele luni au descris sistematic relația comercială dintre firmele asociate lui Florin Măran și cele aflate în sfera lui Ion Bejeriță. În articolele „Cooperativa balastului”, „Rețeaua din spatele pietrei”, „Intermediarul de aur”, „Fabrica de facturi”, „Nodul PSD” și „Republica Populară Balastieră”, mecanismul a fost prezentat pe baza documentelor fiscale, a răspunsurilor CNAIR și a datelor privind sursa agregatelor. Pe tronsonul Margina-Holdea, documentele analizate de InsiderTM arătau că Beton Lugoj era titularul exploatărilor de la Jena Est 1, Jena Est 2 și Zăvoiului Roșu 2, de unde proveneau agregatele utilizate pe șantier.
În același timp, CNAIR indica drept furnizori atât Beton Lugoj, cât și EMV-UTIL, deși materialele proveneau din aceleași exploatări și chiar din aceleași coordonate. Până în februarie 2026, așa cum au demonstrat documentele oficiale, către marii drumari ai României, fuseseră livrați aproximativ 190.000 metri cubi de balast și peste 500.000 metri cubi de anrocamente. Altfel spus, constructorul cumpăra direct de la producător, dar și printr-un intermediar, care achiziționa tot de la producător. Nimic altceva decât o economie circulară în care oamenii de casă ai PSD nu reciclau piatra, ci factura. Și tot așa, datele financiare publicate de InsiderTM au arătat că EMV-UTIL a încasat de la UMB Trading aproximativ 30,8 milioane lei în 2023, circa 64 milioane lei în 2024, iar în 2025 peste 51 milioane lei.
Așa că este cât se poate de evident că produsul finit a pornit, din totdeauna, din exploatările asociate grupării Măran, a tranzitat firmele atribuite sferei Bejeriță și a ajuns la antreprenorii generali ai marilor proiecte publice. Pe bani publici și europeni, la prețuri umflate, așa cum îi șade bine oricărui pesedist care se respectă! În concluzie, într-o analiză fiscală, tot InsiderTM a arătat că, în perioada 2023-2025, EMV-UTIL a încasat în total aproximativ 206 milioane lei, în timp ce plățile către producătorii de agregate ar fi fost de aproximativ 56 milioane lei. Diferența estimată, sub rezerva existenței unor servicii reale și justificabile, ajungea la circa 150 milioane lei.
Nu înseamnă automat că întreaga diferență reprezintă profit sau prejudiciu. Pot exista costuri de transport, logistică, sortare, finanțare ori alte servicii. Numai că tocmai acestea trebuie demonstrate. Iar, din procesele-verbale, rezultă că, azi, procurorii europeni vor să afle exact ce valoare economică a adus intermediarul Ion Bejeriță și dacă acel (sur)plus justifică sumele decontate. Tocmai pentru că, în România, ca în poveștile cu tâlc, fiecare face ce știe. Unul scoate piatra. Altul scoate factura. Statul român și UE scot banii. Așa că, din acest moment, nu mai rămâne de văzut decât unde se va opri ancheta. La poarta balastierei, a intermediarului sau în birourile din instituțiile publice, care au aprobat, toate aceste operațiuni? Pentru că piatra nu s-a strecurat singură în contracte. Factura nu s-a emis singură. Și nici milioanele de euro nu au plecat din buget prin forța gravitației.
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment