October 19, 2026În Timiș, administrația centrală a descoperit o nouă metodă de construire a autostrăzilor, după o rețetă tradițională care spune că se ia piatră dintr-o parte și se lasă gropi în cealaltă. Și uite așa, în numele interesului național, în timp ce instituțiile cu atribuții de control fac schimb de amabilități și adrese, constructorul înaintează cu șantierul. Doar că, pe orizontală, drumurile județene, care leagă balastierele de punctul de lucru de la Margina-Holdea (A1), cedează sub presiunea camioanelor care circulă libere, ca păsările cerului, încărcate până dincolo de refuz. La final, fiecare entitate are ceva de arătat. Unii kilometri și supratonaj, alții cratere, ceilalți numere de înregistrare.
După vreo săptămână de la investigația „Cu partidul în benă”, publicată de InsiderTM pe 9 octombrie a.c, problema transporturilor grele, care rup în două infrastructura rutieră a Banatului, a ajuns și în declarațiile președintelui CJ Timiș. Într-o intervenție la postul național de radio (18 octombrie), preluată a doua zi de jurnaliștii de la G4Media, Alfred Simonis a cerut controale de urgență pe drumurile județene și a reclamat lipsa intervențiilor Poliției și ISCTR. Deși, culmea, în cadrul administrației publice pe care o conduce există un compartiment de specialitate care are în dotare cântare inteligente, tocmai pentru a depista supratonajul vehiculelor.
Da, e foarte adevărat că, la preluarea mandatului de președinte al CJ Timiș, Alfred Simonis a găsit, pe inventar, un număr de 3 cântare electronice. Toate cu praf și păianjeni, pe ele! Din care două unități, în mod (ne)intenționat, erau fără încărcătoare (baterii). Cam vreo 3 săptămâni a durat până când o anchetă internă – care, din păcate, nu s-a materializat cu nicio plângere penală – să lămurească misterul și să facă ca piesele lipsă, din gestiunea statului, să reapară în magazia administrației județene. Asta, doar așa ca nuanță și ca să vă faceți o nouă idee asupra blatului instituționalizat cu transportatorii de agregate minerale, care au alimentat și încă mai alimentează, atât centura Timișoarei, cât și bucata lipsa de pe A1, pe tronsonul Margina-Holdea.
Una peste alta, declarațiile lui Alfred Simonis, care au fost rulate pe undele radioului public, punctează, la nivel de exemplu concret, și degradarea accelerată a drumului județean Drinova–Lugoj, folosit ca rută, pentru nisip și pietriș, către șantierul Margina–Holdea, executat de întâiul drumar al României, UMB Spedition. Acum, dincolo de formula categorică, conform căreia IPJ Timiș nu răspunde la solicitările administrației județene și nu intervine niciodată când e vorba de marii transportatori, e bine că șeful județului cere intervenții și rezultate. Numai că o declarație publică, nu ține loc de drum protejat pentru că, în ciuda acuzelor de inacțiune, singurul care lucrează, fără pauză, rămâne tot camionul, care rupe buzunarul contribuabilului.
Și, în goana de a hrăni cât mai mult din poftele marilor proiecte de infrastructură rutieră, trailere cu supratonaj dezmembrează tot ce le cade în cale. Exact așa cum se poate observa și în imaginile video de mai sus, surprinse pe data de 14 octombrie, la nivel de trecere de cale ferată, pe raza comunei Giarmata. Așa că până la controale reale, instituțiile statului au de explicat inacțiuni și de documentat pagube. Tocmai pentru că indignarea, fie radio sau televizată, nu se poate turna în gropi, deși ar fi probabil cea mai abundentă materie primă a oricărei autorități publice. Între timp, în documentarea InsiderTM au apărut zeci de tichete de cântar, fiecare cu o masă ilegală și brută de circa 55.000 de kilograme. Care circulă în voie, pe drumurile păstorite de Alfred Simonis de la PSD.
🟠 Praful de pe tobă
Numele balastierei de la Drinova, de pe raza comunei Bârna, nu apare, acum, pentru prima dată, în public. În investigația „Mecanismul Drinova”, publicată pe 8 aprilie 2026, InsiderTM a prezentat documente despre exploatarea asociată Vitida Mineral SRL și lui Florin Măran. Nimeni altul decât cumătrul fostului președinte al CJ Timiș și ABA Banat, social-democratul Titu Bojin, azi, consilier al lui Alfred Simonis. Încă de atunci, s-a vorbit despre regimul de pășune al terenului, concesiunea și răspunsurile autorităților privind documentațiile existente. Articolul a prezentat, în schema de lucru, ca intermediar de piatră pentru UMB Trading, și apariția EMV-UTIL, firma lui Ion Bejeriță, finul baronului Ion Mocioalcă de la PSD Caraș-Severin.
În acte, în incinta balastierei de la Drinova, care se întinde pe 60.000 mp și care rupe drumurile județene, ar trebui să pască animalele. Nu să funcționeze o carieră de agregate minerale care, chiar și azi, e intabulată ca pășune. Cu drept de servitute pentru utilaje, parafat prin 2012, pe 20 de ani. Cu alte cuvinte, avem o pășune publică, concesionată pentru o activitate minieră care, legal, nici măcar nu ar trebui să existe acolo, fără schimbarea destinației terenului. Dar, în România, concesiunea nu e doar un contract. E o filozofie de viață. Și asta se vede din înțelegerea care a fost perfectată între Primăria Bârna și afacerea cuplului Măran-Bejeriță care, ca să scoată andezitul de sub nasul cornutelor, plătește o redevență de 4.200 euro pe an. O sumă care, raportată la industria agregatelor, pare mai degrabă o taxă de parcare pentru utilaje.
De fapt, pentru exploatarea de agregate minerale de pe raza comunei Bârna, autoritatea locală NU a eliberat, în beneficiul societății comerciale lui Florin Măran, afiliată firmelor lui Ion Bejeriță, nicio documentație urbanistică – autorizație de construire/desființare, PUZ, certificat de urbanism, scoatere din circuit agricol sau schimbare de destinație. Deși legea impune, dacă vă vine să credeți! Dar există, totuși, un acord de folosire a infrastructurii rutiere. Adică, simplificat, Primăria Bârna nu știe exact cum funcționează exploatarea/păşunea Vitida Mineral SRL, dar știe că drumurile comunale sunt folosite și distruse de camioanele de mare tonaj. Așa cum constată, de altfel, azi, chiar și președintele CJ Timiș.
Așa că, cel puțin până acum, la Drinova, instituțiile au analizat numai bucăți din exploatare. Dar starea drumurilor județene cere să fie luat la puricat întregul traseu. Pentru că agregatele minerale nu pleacă singure din carieră și nu ajung la autostradă prin corespondență administrativă. Ci pe drumurile publice, sub nasul autorităților, prin camioane încărcate dincolo de capacitatea maximă și legală. Și da, așa cum rezultă din documentele de mai sus, intrate în posesia InsiderTM, cântarul are o memorie mai bună! Indica furnizor, client si rampele de descărcare. Adică, punctul terminus! În plus, chiar și marfa, care apare sub denumirea de „produs rezidual minier”, indică o configurație brută de 54.640 kg și o masă netă de 40.440 kg. Diferența legală este de fix 14.200 kg.
Cu alte cuvinte, potrivit capturilor foto de mai sus, cel puțin într-una dintre situații, asamblul, cu totul, ajunge la 54,64 tone. În cealaltă ecuație, e de 55,8 tone! Așa că, toate aceste cifre nu reprezintă altceva decât un reper concret pentru demararea unor controale aplicate. Stabilirea unei depășiri sancționabile presupune, însă, verificarea documentelor vehiculului, a traseului, a maselor admise și a eventualelor autorizații speciale. Tichetul oferă, totuși, suficiente repere pentru întrebări precise, dacă există interes real din partea autorităților cu atribuții de control. Tocmai pentru că greutatea nu trebuie ghicită, după cât de bombată pare prelata camionului. Ea e tipărită pe hârtie. Da, ca sa ajungi la document, trebuie să oprești camionul. Si ca să spui stop transportului, trebuie aplicată doar legea. Nu afilierile politice!
🟠 Maimuța electronică
Și asta nu e tot! Că doar drumurile publice și siguranța traficului rutier nu au de a face doar cu supratonajul camioanelor, care transportă agregate minerale. O altă fotografie, intrată în posesia InsiderTM, arată o telecomandă cu două butoane și un alt ansamblu electronic, ambele menite să scoată din circuit tahograful și să manipuleze datele legale prevăzute pentru ore de condus și timpi de odihnă. Sursa care a transmis informațiile susține că, azi, pe drum județean, nu există autotren care să nu fie dotat cu un asemenea dispozitiv, cunoscut pe piața de profil sub numele de “maimuță”. Mai mult, că astfel de kit-uri costă până în 300 euro cu tot cu montaj și că cei mai mari plasatori de astfel de obiecte sunt două service-uri. Unul din Giarmata, celălat de pe Calea Buziașului.
E clar că legislația românească privind tahografele interzice manipulările care falsifică, suprimă ori distrug datele înregistrate de un autovehicul. Dar aplicarea acestei interdicții la dispozitivul fotografiat cere probe tehnice, flagrant, nu folclor rutier. Și cum nicio autoritate de control nu are timp pentru asemenea prostii, care pun în pericol viețile altora și fac ca o bombă pe roți să funcționeze non-stop cu același șofer, nimeni nu-și bate capul. Nici măcar să le descopere, dar mai să le și confiște, cu număr de dosar penal! Evident că tahograful nu este cântar. O posibilă fraudare a înregistrărilor nu dovedește supratonajul, iar o încărcătură excesivă nu dovedește manipularea tahografului. Doar că, așa cum știu toți șoferii, ele merg mână în mână!
Așa că, până în momentul în care autoritățile ies de prin birouri și își scot neamurile de prin zeci de firme, pe unde fac (doar pe hârtie!) pe managerii de transport, ironia situație rămâne întreagă. Căci imaginile video și fotografiile, la zi, demonstrează o piață în care controlul de stat e fentat din telecomandă, în timp ce instituțiile publice încă discută cum să se întâlnească pe același drum. Până atunci, declarația lui Alfred Simonis, aruncată pe unde radio, nu face decât să fixeze public problema, fără să o rezolve. Când președintele județului reclamă drumuri afectate de transporturi și controale care nu vin, următorul pas trebuie să producă rezultate verificabile. Altfel, din nou, contribuabilul rămâne cu groapa.
În fond, groapa de competență se măsoară în diferența dintre ce pot face instituțiile și ce se vede pe șosea. Există cântare, atribuții, tichete și destule indicii cât autoritățile să pornească un control. Până atunci, agregatele minerale pleacă de pe pășuni (nu direct ci prin intermediari!), asfaltul cedează, iar răspunderea circulă de la un birou la altul, fără să depășească vreodată tonajul unei adrese oficiale. Și uite așa, contribuabilul finanțează întregul circuit! Din toate pozițiile! Plătește autostrada, repară drumul județean și întreține instituțiile care, ori de câte ori se văd în postura de a aplica legea, le explică oamenilor de ce n-au putut opri camionul. Azi, din păcate, dintre toate, numai factura ajunge la destinație.
Vrei sa nu ratezi articolele InsiderTM?
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment