A doua zi, pe 12 decembrie 2025, primarul Dominic Fritz comunică pe Facebook, chiar de la piciorul podului Iuliu Maniu, că a început reabilitarea obiectivului și că lucrările, în valoare de 8 milioane de euro, sunt programate să dureze, până în februarie 2027. Ca, în final, la patru zile după, pe 16 decembrie 2025, Curtea de Apel Timișoara să admită recursul formulat de SC ZSN Cardinal SRL. Și nu doar că judecătorii au pronunțat o hotărâre definitivă, cu efecte radicale asupra procedurii, ci au și anulat în întregime decizia CNSC. Apoi, au cerut desființarea tuturor actelor subsecvente, inclusiv a adresei de comunicare a rezultatului și, nu în ultimul rând, obligarea Primăriei Timișoara la reevaluarea ofertei ZSN Cardinal SRL.


Una peste alta, trebuie spus că ceea ce au constatat magistrații de la Curtea de Apel Timișoara, în procedura de licitație pentru reabilitarea podului Iuliu Maniu, nu are nimic de a face cu erori minore ale administrației Dominic Fritz, ci cu modificări decisive care, în final, au avantajat SC Tehnodomus SRL. Din analiza motivării rezultă că instanța a considerat eronată interpretarea Primăriei și a CNSC privind așa-zisele corecții aritmetice, aplicate doar uneia dintre oferte. Judecătorii au reținut că modificările operate au afectat valoarea totală a ofertei financiare și au determinat schimbarea clasamentului final, concluzionând că astfel de intervenții, din pix, nu pot fi încadrate legal ca… abateri tehnice minore.
Mai mult, Curtea de Apel a subliniat, în mod logic, că orice modificare a ofertei propriu-zise, care conduce la schimbarea ordinii ofertanților, afectează concurența și încalcă principiile tratamentului egal și transparenței în achizițiile publice. Aşa că parteneriatul comercial și contractual dintre Primăria Timișoara și SC Tehnodomus SRL a fost desființat în totalitate. Și, evident, odată cu anularea procedurii postarea de Facebook a lui Dominic Fritz, prin care anunță demararea reabilitărilor la podul Iuliu Maniu, a devenit egală cu zero barat. Și, totodată, aducătoare de noi litigii pe capul administrației publice locale.
Silentio stampa
Evident că, de la momentul pronunțării dispozitivului de instanță și până azi, Primăria Timișoara nu a mai scos niciun cuvânt despre investițiile de la podul Iuliu Maniu din Timișoara. Nici despre înfrângerea usturătoare, nici despre demersuri, nici despre transparență și nici despre profesionalismul sau viziunea administrației Dominic Fritz. Deși, din 12 decembrie 2025, de când s-a anunțat pe Facebook marea veste a reabilitării pasajului din zona Iosefin, prin comunicarea publică a edilului, au mai trecut zeci de alte luări de poziție sau anunțuri de (semi)interes public. Mai puțin povestea cu pasarela Iuliu Maniu!
Așadar, ceea ce nu spune Primăria Timișoara este că, pe burtă, ce a fost semnat și anunțat public în perioada 11-12 decembrie 2025, ca urmare a deciziei instanței (16 decembrie), a fost reluat, în regim de urgență, la început de ianuarie 2026. Și, așa cum rezultă din documente, pe 23 ianuarie a.c, conform procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică (nr. TMI2026-002097), lucrările pentru reabilitarea podului Iuliu Maniu au ajuns la SC ZSN Cardinal SRL. Suma cu care a fost câștigată licitația e de 30,4 milioane lei plus TVA, cu precizarea că șantierul trebuie închis în 14 luni de la data semnării contractului.

Evident, contractul de achiziție publică (nr. 68) a fost (re)semnat acum câteva zile, pe data de 18 februarie 2026, doar că, în etapa aceasta, Dominic Fritz nu s-a mai pozat la picioarele podului din Iosefin. Și nici nu a mai anunțat nimic pe Facebook, ceea ce schimbă complet perspectiva asupra victoriei anunțate festiv, anul trecut, pe 12 decembrie. Așadar, în final, abia acum, pasajul Iuliu Maniu a trecut de etapa corecțiilor aritmetice și a intrat în linie dreaptă. Dar nu pentru că administrația ar fi gestionat impecabil procedura, ci pentru că instanța a intervenit și a pus lucrurile în matca legalității.
Diferența dintre decembrie 2025 și februarie 2026 nu este doar una de semnătură pe contract. Este diferența dintre un contract anunțat triumfal, dar anulat în instanță, și un contract atribuit în urma unei hotărâri definitive, care a corectat o procedură viciată. Și mai este diferența dintre o fotografie la piciorul podului și un document administrativ semnat, în tăcere, cu musca pe căciulă. Pentru că, dincolo de asfalt, grinzi și șantier, povestea podului Iuliu Maniu arată că, în administrație, comunicarea publică NU ține loc de legalitate. Iar când instanța anulează o atribuire și obligă la reevaluare, nu vorbim despre o simplă sincopă birocratică, ci despre o lecție clară de legalitate și transparență, când vine vorba despre cheltuirea banul public. Și, nu în ultimul rând, despre proceduri. Nu de decor, ci de fond!











What do you think?
Show comments / Leave a comment