Orice muritor de rând, care intenționează să deschidă o spălătorie auto, chiar și în regim de seif-service (automată, fără personal uman) sau circuit închis, trebuie să îndeplinească o serie întreagă de condiții cumulative. În primul rând, are obligația legală să obțină o autorizație de funcționare de la administrația locală (PMT) și, în special, un aviz de mediu (APM), care nu se eliberează în orice condiții.

Se știe că o spălătorie auto folosește cantități uriașe de apă care, după utilizare, trebuie deversate controlat, tocmai pentru că, în procesul tehnologic de toaletare a mașinilor, se amestecă cu substanțe chimice de la produsele de curățare. Așa că, orice platformă betonată, pe care se desfășoară asemenea activități, mai ales pe bandă rulantă, trebuie dotată cu un separator de hidrocarburi și uleiuri, pentru a ține deșeurile departe de sistemul de canalizare al comunității. 

Evident, uleiurile generate trebuie stocate într-o modalitate corespunzătoare, conform legii, până în momentul când vor fi predate operatorilor economici autorizați să colecteze asemenea deșeuri. Dincolo de asta, dacă vorbim de o racordare la o sursă proprie de apă (foraj), epurare și deversare, atunci activitatea are nevoie și de o autorizație de la Apele Române (ABA Banat).

În fine, în cazul în care omul de rând alege să își doteze spălătoria și cu câteva camere video pentru a supraveghea desfășurarea activității, atunci e nevoie de un aviz de la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. La care se mai adaugă, la final, și o autorizație de securitate la incendiu (ISU Banat). 

Spălătoria fantomă 

Așa spune legea, care nu e opțională pentru nici un muritor de rând! Cu atât mai puțin în cazul unor activități de spălătorie auto, în flux continuu și organizat, chiar și cu circuit închis. Și mai ales în cazul toaletării unor autogunoiere care, zilnic, transportă tone de deșeuri de toate tipurile și unde riscul unui accident/incident de mediu crește exponențial cu fiecare jet de apă, deversat la liber!

Dar ce mai contează toate aceste aspecte când în ecuație e vorba, din nou, despre profesioniștii de la Retim Ecologic Service S.A.!? O entitate publică în care, alături de concernul german RER, Consiliul Local Timișoara deține 50% din acțiuni. Pe Facebook, vorbim despre o societate

dotată numai cu mașini de gunoi Euro 5 și Euro 6, cu o licență Clasa I și certificată TÜV AUSTRIA CERT GMBH, la capitolul mediu și sănătate. În realitate, însă, în afară de combinații și maximizarea profitului, la absolut toate capitolele de ecologie, RETIM e praf și pulbere.

Si azi a venit rândul spălătoriei fantomă a celor de la RETIM, o platformă improvizată unde, bilunar, conform graficelor și probelor intrate în posesia InsiderTM, își fac igienizarea circa 70 de mașini de gunoi. Toate aceste operațiuni de înfrumusețare au loc într-un perimetru de pe Aleea Chișodei (Calea Șagului), lângă Stația de Sortare a Deșeurilor Municipale, în vecinătatea Colterm. Pe furiș, fără infrastructură adecvată, fără protecție pentru sol, fără separatoare de hidrocarburi, fără colectare și fără niciun aviz.

Ce înseamnă asta, concret, dincolo de imaginile VIDEO și fotografiile de la finalul textului? În principal, ape murdare, pline de reziduuri, grăsimi, sânge, excremente, lichide în fermentație, spălate fără decantare sau filtrare. Apoi, mirosuri puternice, care afectează aerul pe o rază extinsă în jurul punctului de lucru, și evacuarea apei uzate, în canalizarea orașului sau direct în sol, fără niciun sistem de tratare a apei sau de dezinfecție corectă. Altfel spus, focar de bacterii, viruși, mucegaiuri, salmonella sau E. coli și, înainte de toate, un atentat la sănătatea cetățenilor acestui oraș.

Lună și bec

Așa se face că spălătoria fantomă, operată de RETIM, în colaborare cu administrația locală a lui Dominic Fritz, expune timișorenii, zi de zi, la riscuri biologice. Nu e vorba de o simplă neregulă administrativă ci despre e o activitate perpetuă care poate duce, oricând, la o contaminare a solului, a pânzei freatice si a canalizării orașului. 

Si RETIM spală mașinile doar pentru că e obligată prin contractul de delegare a serviciilor de salubritate pe care l-a semnat cu Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Deșeuri Timiș (ADID). Cum spală autogunoierele de tip Euro 5 și Euro 6, e o altă problemă: 

Transportul deșeurilor se realizează cu autovehicule, care să nu permită împrăștierea deșeurilor, emanarea de noxe sau scurgeri de lichide în timpul transportului.

Starea tehnică a autovehiculelor trebuie să fie corespunzatoare circulației pe drumurile publice și să prezinte o bună etanșeitate a benelor de încărcare, fără scurgeri de levigat sau alte lichide.

 

Vehiculele vor fi întreținute corespunzător, benele si containerele vor fi spălate la cel mult două zile și vor fi dezinfectate săptămânal, în interior și la exterior, numai în spațiile care sunt dotate cu sisteme de colectare a apelor uzate provenite din spălare, separat de sistemul de canalizare al localității. Apele uzate provenite din spălatul autovehiculelor vor fi transportate la stația de epurare a apelor uzate a localității, dacă nu există stație de epurare proprie.

Așa că, la modul cum RETIM este ocolită și cocoloșită, în special când vine vorba despre respectarea legii, pe zi ce trece, nepăsarea instituțiilor se transformă în complicitate. Până la urmă, nu e nimic altceva decât o formă de abandon a interesului public, în favoarea unor interese comerciale. Și un dublu standard, cât o zi de post!