Serviciu gratuit, taxat lunar! Așa sună noua deviză si schemă de marketing a celor de la RETIM, societatea de salubritate în care Consiliul Local Timișoara deține 50%. Cealaltă jumătate, așa cum o sugerează și Oficiul Registrului Comerțului, e înregistrată pe SC RER Timișoara SRL care, la nivel de acționariat, înseamnă 95% RRR Remmert Recycling Romania GMBH și 5% de Kevil Enterprises Limited, cu sediul social în Nicosia (Cipru). Da, o firmă offshore dintr-un paradis fiscal, e tovarăș de drum, de mai bine de 28 de ani, cu administrația publică de pe malurile Begăi.

În episoadele anterioare am vorbit și am demonstrat că RETIM e stat în stat, are propriile reguli de reciclare, folosește levigatul pe post de detergent stradal sau fertilizator bio și, mai mult decât orice, stă mai bine pe Facebook cu reciclarea, decât în realitate. Azi, după povestea și imaginile cu brazii de Crăciun, reciclați la comun cu deșeurile menajere, a venit rândul să punem pe tapet colectarea deșeurilor textile. De fapt, noul pretext pentru ca RETIM să încaseze și mai mult de la timișoreni, deși campania a fost anunțată de către operatorul de salubritate ca fiind un serviciu…cu titlu gratuit.

În realitate, timișorenii plătesc, în fiecare lună, indiferent dacă beneficiază sau nu de colectarea textilelor. Și se vede asta din deciziile celor de la RETIM și ADID (februarie și aprilie 2025) din care rezultă o majorare de tarif pe cap de abonat, care include și e justificată prin – colectarea separată a deșeurilor textile. Așa cum rezultă din documente, serviciul este prestat doar o zi pe trimestru – adică de patru ori pe an – dar costul este împărțit lunar și ascuns sub eticheta de… servicii extinse. Așadar, în traducere liberă, abonatul RETIM are parte de 4 zile de colectare și… 12 luni de plată!

Cam așa arată saga salubrizării din Timișoara, în care promisiunile sunt eco, dar costurile – cinic de reale. În același context, un calcul simplu arată o realitate și mai absurdă. Faptul că cetățenii plătesc de trei ori mai mult decât ar fi corect pentru un serviciu prestat rar, fără transparență și fără opțiune de refuz. De fapt, colectarea e gratuită doar în comunicarea publică a celor de la RETIM – gratis în comunicat, scump pe factură!!! O contradicție care nu pare deloc o greșeală, ci o strategie bine calculată: compania evită asumarea directă a costului, ADID acoperă prin hotărâri administrative, iar Consiliul Local păstrează tăcerea.

Tipar cunoscut 

Una peste alta, eticheta de gratuit e un ambalaj frumos pentru o realitate în care timișoreanul plătește constant, dar primește ocazional. Și primește fără transparență, fără control, dar cu tarif lunar. Că așa e filmul! În afară de colectările punctuale, nu există indicatori de performanță, trasabilitate sau controale clare privind desfășurarea serviciului. În schimb, există un mecanism de tarifare care permite RETIM să încaseze bani cu regularitate, indiferent de calitatea prestației. Pentru cetățean, însă, acest serviciu nu este o facilitate, ci o taxă mascată. Pentru operator, e o sursă sigură de venit.

Oricum, nu este pentru prima oară când serviciile RETIM sunt puse sub semnul întrebării. Anchetele jurnalistice anterioare ale InsiderTM au arătat cum:

• Sortarea deșeurilor este un simulacru – totul ajunge amestecat la groapă.

• Autogunoierele vechi, închiriate pe bani publici, varsă levigat pe străzi și pe câmpuri.

• Garda de Mediu aplică sancțiuni simbolice – mai mult nu e permis!

• ADID majorează tarifele din birouri, fără să verifice prestația reală în teren.

De aceea, RETIM este o afacere cu față publică dar, în realitate, cu control privat. Și asta pentru că societatea de salubritate așa cum am mai spus, este deținută 50% de Consiliul Local Timișoara. Doar că managementul efectiv este influențat de grupul german RER, cu ramificații în Cipru. Sub acest control offshore, timișorenii plătesc chirii pentru utilaje învechite și servicii precare. Acum, din nou, abonații plătesc și pentru o colectare „gratuită” de textile. Un serviciu care ar trebui să fie o inițiativă benefică, dar în Timișoara s-a transformat într-un nou mecanism de încasare mascată. 

Într-un oraș care se vrea modern și european, reciclarea adevărului ar fi un început mai bun decât reciclarea textilelor. În timp ce RETIM și autoritățile locale din Timișoara promovează un serviciu de colectare a deșeurilor textile ca fiind „gratuit”, realitatea este cu totul alta: timișorenii sunt, de fapt, taxati lunar pentru un serviciu livrat doar patru zile pe an. Această practică, de a ascunde costurile reale sub etichete eco și extinse, continuă o tradiție de opacitate și lipsă de transparență în gestionarea serviciilor publice.

În loc ca aceste inițiative să aducă adevărate beneficii comunității și să contribuie la un oraș mai curat și mai responsabil ecologic, ele devin instrumente de profit pentru companii private și mai puțin autorități. În Timișoara, reciclarea minciunii nu se face doar în gunoaie, ci și în comunicările oficiale. Iar cetățeanul, prins între promisiuni false și facturi mărite, rămâne ultimul care plătește, dar primul care nu beneficiază de nimic. Asta pentru că nu există niciun soi de transparență și responsabilitate din partea celor care, în numele ecologiei și al eficienței, pun taxele pe masa abonaților. Sub forma de obligativitate, tocmai pentru că instituțiile de resort ale statului român sunt inexistente, surde și oarbe.