May 11, 2026Dacă vreți să știți cum se toarnă infrastructura României cu piatră, facturi și PSD, trebuie să aveți un pic de răbdare. Și, mai mult decât orice, un strop de atenție distributivă. Că asta înseamnă un lung metraj… cu magicieni! Mai ales că, în România, marile proiecte rutiere sau feroviare nu se construiesc cu agregate minerale sau cu asfalt, ci cu relații de partid. Așa că nu e de mirare că toți drumarii știu că bitumul vine doar la final, ca machiajul pe un sistem care funcționează impecabil de douăzeci de ani, fix după aceeași rețetă.
Mai exact, băieții potriviți primesc lucrarea, băieții potriviți livrează piatra, băieții potriviți facturează, iar statul vine după aceea și contemplă nota de plată, ca un pensionar care descoperă factura la gaze, în ianuarie. Acum, în vestul României, dacă urmărești traseul resurselor minerale, ajungi inevitabil într-un triunghi foarte interesant, care se intersectează cu social-democrația lui Sorin Grindeanu, cu un set compact de balastiere (ultra)norocoase și cu mari contracte de infrastructură. Și, aproape miraculos, toate drumurile duc spre aceeași familie extinsă de personaje, iubitoare de doctrină pesedistă.
În primul rând, pe A1 (segment Timișoara-Deva, în special Margina-Holdea), centura de sud a Timișoarei și pe coridorul paneuropean IV (ruta feroviară Timisoara-Lugoj-Caransebes), oamenii de afaceri Florin Măran (Lugoj) și Ion Bejeriță (Caraș-Severin) au tras lozul cel mare. Adică, rețeaua de firme Tehnocer SRL, Vitida Mineral SRL și Beton Lugoj SRL, pe de o parte. Iar pe de alta, nu mai puțin celebrele SC EMV-Util SRL și SC Axio Mining SRL. Și, aici, în ecuația marilor proiecte de infrastructură, implementate de PSD, mecanismul didactic Măran-Bejeriță e simplu căci lugojeanul exploatează, cărășanul intermediază, marile companii execută, iar statul plătește. Mereu la termen!
În acte, așa cum a demonstrat deja InsiderTM, agregatele pleacă de la Beton Lugoj, Vitida Mineral și Tehnocer. Mai exact, din balateierele sau carierele de la Drinova, Ghizela sau Hăuzești. În practică, facturile se plimbă prin EMV Util și Axio Mining ale lui Ion Bejeriță. Adică, exact modelul românesc consacrat: munca la unul, factura la altul, profitul unde trebuie. Și, potrivit documentelor publicate de InsiderTM, în regim de subcontractare, EMV Util a încasat sute de milioane de lei de la marii parteneri de infrastructură rutieră și feroviară ai PSD, recte UMB Trading și Tehnostrade (Dorinel Umbrărescu), dar și de la FCC Construction Barcelona.
Cu alte cuvinte, constructorul a cumpărat de la intermediar, exact aceeași piatră pe care o putea lua direct de la titularul exploatării. Economic, absurd. Politic, perfect logic. Cert e că întreaga schemă a fost posibilă doar pentru că PSD e marele stabilizator de teren. Și aici apare partea fascinantă a social-democrației, bazată exclusiv pe pile, rudenii și nepotism. Da, Florin Măran de la Lugoj e cumătrul lui Titu Bojin, fost director al ABA Banat și ex-președinte al PSD și CJ Timiș, actualmente consilier personal al șefului administrației județene, Alfred Simonis. De cealaltă parte, Ion Bejeriță de la Caraș-Severin e finul baronului Ion Mocioalcă, fost parlamentar PSD și, acum, vicepreședinte al Curții de Conturi a României.
Steaua Lipovei
Și cum piatra nu circulă de una singură, la fel ca-n ecosistemul Măran-Bejeriță, pe aceeași filieră social-democrată, în schema banilor publici pentru marile proiecte de infrastructură rutieră și feroviară, aruncate pe piață de același Sorin Grindeanu, au mai intrat SC Eurokipper SRL, Agro Mineral RWS SRL și SC Agregate Cariera SRL. Toate din județul Arad, mai exact din perimetrul Lipova-Șiria. De fapt, vorbim despre aceeași rețetă patentată deja, în care unul e cu relația, altul cu balastierele și celălalt cu facturile. Se vede asta limpede din fluxurile financiare ale celor trei societăți comerciale, (sub)partenere ale marilor antreprenori de infrastructură critică, agreați de Ministerul Transporturilor, care pe atunci era condus de președintele PSD.
Documentele fiscale arată fluxuri comerciale consistente între firmele de agregate din Arad și mari constructori de infrastructură, așa cum sunt FCC Construccion, Webuild si, mai nou, turcii de la Nurol. De exemplu, pe de-o parte, cei de la Webuild Italia au pus umărul la magistrala feroviară Caransebeș-Timișoara-Arad (coridor paneuropean IV). Mai precis, au câștigat Lotul 3 din proiectul feroviar TEN-T, care traversează exact secțiunea Curtici-Simeria. De cealaltă parte, spaniolii de la FCC Construccion Barcelona au prins traseul de cale ferată ce leagă Lugoj-Timișoara Est și linia ferată (racordul) către Aeroportul Internațional Traian Vuia Timișoara. Pe când, de vreo trei luni, cei de la Nurol au demarat șantierul pentru centura de vest a Timișoarei.
Una peste alta, ca să înțelegeți și mai bine fenomenul, e bine să punem lucrurile în oglindă. De exemplu, în ecosistemul Măran-Bejeriță, în care primul a jucat rol de furnizor de materie primă, iar cel de-al doilea strict de intermediar de agregate minerale, finul baronului Ion Mocioalcă a încasat, în 2023, suma de 30.791.297 lei dinspre firma lui Dorinel Umbrărescu. La fel a fost și în 2024, când, prin aceeași schemă de căpușare s-a ales cu 63.675.297 lei. Pe lângă asta, au mai venit alți 11.421.956 lei de la FCC Construccion SA Barcelona și 3.713.608 de la SC Tehnostrade SRL. Și în 2025, pe marfa și licențele lui Florin Măran, pesedistul Ion Bejeriță a încasat de la UMB Trading Co SRL suma totală de 51.237.715 lei și de la FCC Construccion SA alți 45.322.299 lei. Practic, vorbim despre o relație de dependență față de bani publici, într-o proporție covârșitoare de circa 92%!
De cealaltă parte, în ecuația SC Eurokipper SRL-SC Agro Mineral RWS-SC Agregate Cariera SRL, entitățile comerciale care gravitează în jurul zonei Lipova-Șiria-Arad, lucrurile stau la fel de bine, ca-n parohia lui Florin Măran și Ion Bejeriță! Așadar, după cum arată documentele fiscale, în perioada ianuarie 2023-aprilie 2025, SC Eurokipper SRL a aruncat în curtea italienilor de la Webuild, vreo 30 de facturi, în sumă totală de aproximativ 67,5 milioane lei. Apoi, în perioada septembrie 2024-aprilie 2025, de la SC ARL Cluj (Strabag), care a lucrat la realizarea noului drum de legătură între DN 69 (Timișoara-Arad) și Autostrada A1, a încasat circa 10,5 milioane de lei. Și tot așa, de la FCC Construccion vreo 28,2 milioane lei, de la SC Agro Mineral RWS SRL circa 41,5 milioane lei și alte 29,3 de la SC Agregate Cariera SRL.
Piatra europeană
În spatele Eurokipper și Agro Mineral RWS apare numele lui Constantin Mirel Cismaș, fost polițist la Lipova și om care a înțeles probabil mai repede decât alții că adevărata putere locală nu stă în uniformă, ci în carieră. Nu militară. Minerală. E suficient să arunci o privire pe documente, ca să concluzionezi că firmele conectate la Cismaș au explodat, exact în perioada în care Webuild moderniza magistrala feroviară Caransebeș-Timișoara-Arad, iar FCC intra pe lucrări feroviare și infrastructură în Vest. Și, așa se întâmplă și acum cu turcii de la Nurol, care trag tare la centura de vest a Timișoarei, după o rețetă deja tradițională și patentată. Ceea ce demonstrează că, în România mică, un fost polițist, devenit om de balast, e aproape un gen literar. Lipsește doar pensiunea cu păstrăvărie și avem trilogia completă.
La fel și cu SC Agregate Cariera SRL care, așa cum arată documente instituționale, este una dintre piesele interesante din ecosistemul economic, construit în jurul exploatării de agregate din zona Lipova-Șiria-Bocsig. Înainte, firma a avut alte două denumiri, Zaya Concept SRL și Inteco Cariera SRL. Adică, Inteco Grup, societate coordonată de omul de afaceri Ovidiu Palcu. Ce sare în ochi e că SC Agregate Cariera SRL are marje foarte bune de profit și rulaj (13 milioane lei), număr extrem de mic de angajați (4) și o creștere sincronizată cu boom-ul proiectelor mari de infrastructură din vest. Și, mai interesant, e că la aceeași adresă (comuna Bocsig 856A), mai sunt înregistrate și alte firme – Grossman Industry SRL, Agregate Balast Prod SRL și Aston Trade SRL etc.
Exact așa arată un hub logistic. Și aici se leagă cu Webuild, FCC și Nurol pentru că agregatele nu se transportă economic la 300 km, decât în situații speciale. Piața e ultra-locală. Așa că cine controlează carierele din Arad-Timiș are avantaj strategic pe coridorul feroviar de vest. Și, evident, problema nu e doar că există firme apropiate de PSD. Că asta e aproape tradiție constituțională. Chestiunea este că tot mai multe indicii arată că furnizorii de agregate vin, la pachet, cu marile contracte publice de infrastructură. Adică, tu poți câștiga licitația, dar piatra o iei de unde trebuie. Pentru că balastiera corectă și intermediarul corect par să fie parte din ecosistemul de putere. Exact ca în anii ’90, doar că acum banul poartă cod CPV și finanțare europeană.
Așa că nu e de mirare că, uneori, România plătește kilometri de autostradă, de parcă ar traversa Alpii. Doar că nu relieful e problema. Ci ecosistemul. Fiecare verigă – exploatare, transport, intermediere, subcontractare, relație politică – adaugă un strat de cost. Și, atunci, ajungi în situația absurdă în care aceeași piatră, din aceeași balastieră, merge prin două-trei firme, înainte să ajungă pe șantierul finanțat din bani publici sau europeni. Practic, infrastructura românească nu e construită doar din agregate.
E construită din comisioane sedimentare. Asta spune și povestea agregatelor din Vest, care nu este despre piatră, ci despre control. Control asupra resurselor, contractelor, accesului la șantiere, instituțiilor și banului public.
Și mai ales despre un adevăr simplu! Mai exact că, în România, marile lucrări nu se câștigă doar la licitație. Se câștigă în rețeaua care vine după licitație. Acolo unde apar intermediarul potrivit, balastiera potrivită și omul potrivit din partidul potrivit. Iar în Banat, când sapi suficient de adânc după piatră, dai inevitabil de PSD. În fond, asta e adevărata infrastructură a României. Nu autostrada, nu magistrala feroviară și nici centura aflată etern în execuție. Ci rețeaua invizibilă de relații, cumetrii și interpuși care se toarnă, strat peste strat, peste fiecare contract public. În rest, Republica Populară Balastieră merge înainte, stabilă și profitabilă, ca un combinat de partid alimentat direct din bugetul public și din fondurile europene. Și, dincolo de agregate minerale, în ce privește subcontractarea/segmentarea mărilor proiecte de infrastructură, totul merge la fel. Chiar și pe palierul de… lucrări electrice. În marea Famiglie social-democrată!
Prev Post
What do you think?
Show comments / Leave a comment