În ultimii ani, când nu demolează aberant, Primăria Municipiului Timișoara a arătat că poate cumpăra. A cumpărat clădiri pentru viitoare destinații de centre culturale. Apoi, a achiziționat imobile pentru funcțiuni educaționale. Ca, în cele din urmă, să se împroprietărească și pe spații cu destinații administrative. Însă, când a venit vorba despre infrastructura medicală critică, pe
Oriunde pui degetul pe hartă, chiar și în Burkina Faso, există un singur mod de a construi infrastructură mare. Iei agregatele pe factură, direct de la deținătorul licenței, le duci pe șantier, te apuci de treabă și maximizezi profitul. În România, însă, mai există o variantă. Până la un punct, aceeași. Doar că, înainte de
Instanța s-a pronunțat, azi, în dosarul în care primarul Dominic Fritz a contestat raportul Agenției Naționale de Integritate, instituție care l-a declarat în conflict de interese, după o cercetare care a durat mai bine de 3 ani. Judecătorii de la Curtea de Apel Timișoara au dat câștig de cauză ANI și au respins solicitarea edilului
Omul de afaceri Florin Măran, conectat de decenii la istoria și resursa umană a PSD Timiș, are în portofoliu vreo zece licențe active de exploatare a resurselor minerale, care se întind pe circa 600 de hectare. Opt balastiere sunt în locații cheie din Timiș, iar două în Caraș-Severin, una pe Valea Domanului și cealaltă la Văliug.
Ca în orice cuib al USR care se respectă, digitalizarea, externalizarea serviciilor și consultanța au intrat hotărât și în Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara. Cu reguli, directive europene și, mai nou, cu tutoriale. Toate, îmbrăcate sub haina protecției datelor cu caracter personal (GDPR) și a securității cibernetice, la un cost de aproximativ 58.000 lei.
Un curs rapid pentru băieții deștepți din PSD spune că, în România, nimic nu e mai fidel decât balastul de partid. Nu contează autostrada, centura, ocolirea sau drumul spre nicăieri, că umplutura știe exact cum să se facă atractivă și unde să ajungă! Și mai ales pe cine să miluiască și să îmbogățească. Nu de
În România postdecembristă, timpul a demonstrat că, dacă vrei să scapi de un dosar penal și să rămâi și cu banii, ai două variante. Fie te declari nevinovat, ceea ce e riscat, fie aștepți! Cărășanul Ion Bejeriță, găina cu ouă de aur a PSD de cel puțin 15 ani, a ales varianta a doua. Și
Dacă tăcea, proprietar rămânea! Cam asta ar fi pe scurt concluzia ieșirii în decor pe Facebook, de aseară, a posibilului viitor ministru al învățământului din Guvernul lui Ilie Bolojan, în contextul spargerilor unor locuințe de VIP-uri din comuna Dumbrăvița (Timiș). Evident că, așa cum știe toată lumea deja, pe lângă alți 4 medici (2 șefi de
Întrebarea de baraj nu e cum a fost capturat controlul rutier de la ISCTR Timișoara, în interesul unor transportatori privați. Că aici, fără niciun dubiu, la fel ca-n toată țara, vina o poartă doar clasa politică, care se ghidează strict după interese economice de grup sau pe persoană fizică. Mai degrabă, interesant de stabilit e,
Pe 5 noiembrie 2014, Direcția Națională Anticorupție (DNA) – Serviciul Teritorial Timișoara anunța reținerea pentru 24 de ore a vreo cincisprezece persoane, acuzate de evaziune fiscală, spălare de bani și constituire de grup infracțional organizat. În capul mecanismului descris de procurori, a apărut numele de Florin Dănuț Măran, indicat drept om de casă al PSD