Toate drumurile duc la RER

June 4, 2026INVESTIGAȚIIInsiderTM

De aproape 30 de ani, folclorul urban zice că operatorul municipal de salubritate, SC RETIM Ecologic Service SA, este rezultatul asocierii frățești și transparente dintre Consiliului Local Timișoara și concernul german RER. Doar că nu e chiar așa! În combinația de 50-50% cu administrația de pe Bega, nemții au venit, la Registrul Comerțului, cu un satelit pe nume SC RER Timișoara SRL, care, la rândul său, are în spate alte două entități. Una fiscalizată, RRR Remmert Recycling Romania GMBH (95%), și alta liberă de obligații, sub forma unui offshore din Cipru, Kevil Enterprises Limited (5%).

Ce nu mai știu, însă, cei aproximativ 700.000 de abonați ai RETIM – dar cunosc bine rețeta cei din administrația lui Dominic Fritz de la USR, așa cum au știut-o și funcționarii lui Nicolae Robu de la PNL! – e că o mare parte din utilajele societății de salubrizare sunt (sub)închiriate de la firme din cadrul grupului RER, la un cost de peste 30.000 euro pe lună. Si așa e de zeci de ani de zile! Înainte, RETIM arenda la greu de la SC RER Recuperare Ecologică și Reciclare SRL, acum o face de la SC RER Ecologic Group SRL. Și tot așa procedează și cu serviciile de contabilitate, IT, mentenanță etc. Toate, cu entități comerciale, desprinse din firma-mamă a nemților!

Asta înseamnă, în primul rând, export de capital în beneficiul concernului RER! De cealaltă parte, în cazul Consiliului Local Timișoara, acționar cu 50% în RETIM, se traduce printr-o diminuare constantă și ciclică a profitului, an de an, prin încărcarea bugetului cu tot soiul de contracte de prestări servicii. Deci, partenerul municipalității de pe Bega încasează cu două mâini. O dată, când facturează, către SC RETIM Ecologic Service SRL Timișoara, tot soiul de servicii. Apoi, când asociatul german, după decontarea cheltuielilor cu funcționarea, își trage cota de 50% din profitul care a mai rămas în societatea de salubrizare.

Și așa merg lucrurile, încă de la înființarea societății, în 1997! De aia, timp de aproape trei decenii, RETIM a reprezentat una dintre cele mai profitabile și mai bine protejate afaceri construite pe bani publici, în vestul României. De niciun organ al statului nu a avut curajul să intre în contabilitate, să ceară un control fiscal sau măcar un audit financiar independent! Nici măcar asociatul cu drepturi egale și reprezentant al plătitorilor de taxe și impozite, Consiliul Local Timișoara! Oricum, de-a lungul vremii, în jurul companiei s-au schimbat primari, consilii locale, guverne și legislații. Contractele au rămas. Profiturile au rămas. Iar grupul german RER-RWE și-a consolidat constant poziția.

Ani la rând, orice critică la adresa RETIM a fost tratată drept atac împotriva unui model de succes. Că nu e bine să te pui cu un investitor strategic! Apoi, presa locală, cea fără contracte de publicitate cu operatorul de salubritate, a fost acuzată că exagerează. La fel și opoziția politică, care a fost catalogată că face scandal. În fine, cei care au vorbit despre mecanismele financiare din interiorul grupului au fost prezentați drept conspiraționiști care nu înțeleg complexitatea salubrității moderne. Numai că, între timp, au apărut documente. Apoi, mici rapoarte și controale. Si, în final, constatări oficiale. Așa că, pur și simplu, cifrele au început să vorbească.

🟠 Circuit închis

Potrivit datelor financiare publice, RETIM Ecologic Service SA a ajuns, în 2024, la o cifră de afaceri de peste 345 milioane de lei și la un profit net de aproximativ 33,6 milioane de lei. Pentru o companie de salubritate, performanța este una absolut remarcabilă. Ceea ce demonstrează că, cel puțin până atunci, RETIM nu era o societate aflată în dificultate și nici o companie care funcționa la limita rentabilității. Practic, colectarea și reciclarea gunoaielor a fost o afacere extrem de profitabilă! Și, conform datelor fiscale, RETIM a fost mereu în creștere, în special din 2020, când, de-a lungul anilor, până-n 2024, a reușit să-și tripleze rulajul, de la 100 la 350 de milioane lei.

Totuși, în 2025, așa cum o demonstrează documentele, imaginea contabilă a societății municipale de salubritate s-a schimbat radical. Practic, cifra de afaceri a rămas identică, la peste 345 milioane lei. La fel și numărul angajaților societății, în jurul numărului de aproape o mie de persoane. Și totuși, profitul SC RETIM Ecologic Service SA s-a prăbușit, de la peste 33 milioane lei in 2024, la aproximativ 36.000 lei, în 2025. Adică, o cădere de 99,89%! Cu alte cuvinte, o companie, care până cu un an înainte producea profituri de zeci de milioane de lei la fiecare ciclu financiar, ajunge, în 2025, să funcționeze aproape la limita rentabilității, fără ca activitatea economică principală să fi dispărut.

În același timp, într-o altă piesă a aceluiași grup, apare o evoluție la fel de spectaculoasă. RER Timișoara SRL, societate care are un singur angajat și nu înregistrează cifră de afaceri relevantă, raportează în 2025 un profit de peste 10 milioane de lei. Cu un an înainte profitul era de aproximativ 5,2 milioane lei. Cu doi ani înainte depășea 7,4 milioane lei. Da, aceeași SC RER Timișoara SRL, care, alături de Consiliul Local Timișoara, e acționar cu 50% în RETIM. Și care, la rândul său, are în acționariat, pe lângă RRR Remmert Recycling Romania GMBH (95%) din Germania și offshore-ul din Cipru, Kevil Enterprises Limited (5%).

Adevărul e că, din punct de vedere economic, RER Timișoara SRL nu a funcționat niciodată ca o companie operațională. Nu a colectat deșeuri. Nu a desfășurat activități industriale. Și nici nu a produs servicii, în sensul clasic al termenului. Entitatea a funcționat, întodeauna, mai degrabă ca un vehicul financiar prin care au fost și sunt administrate participații și fluxuri de capital. Așa că, abia de aici, începe adevărata poveste. Nu de alta dar, cel puțin în ultimul an, investigațiile de presă, publicate de InsiderTM, au descris în detaliu existența unei rețele de relații contractuale, între RETIM și alte entități ale grupului german RER.

Utilaje, servicii administrative, contabilitate, consultanță, management, suport tehnic și alte activități au circulat, permanent, între firme aflate sub aceeași umbrelă corporativă. În sine, existența unor tranzacții între companii din același grup nu reprezintă o ilegalitate. Diferența apare atunci când una dintre companii este deținută în proporție de 50% de o autoritate publică, iar mecanismele financiare au ca efect diminuarea profitului care ar trebui să rămână în societatea mixtă. În cazul RETIM, acționarul public este Municipiul Timișoara. Cu alte cuvinte, orice diminuare artificială a profitului societății afectează direct interesul economic al orașului.

🟠 Balta cu pește

În decembrie 2025, Camera de Conturi Timiș a adăugat o piesă importantă în acest puzzle. Instituția a confirmat oficial existența unor nereguli semnalate anterior în investigațiile jurnalistice. Auditorii au identificat plăți considerate nejustificate, costuri evaluate ca nelegale și prejudicii care trebuie recuperate la bugetul local. Și presiuni inimaginabile pe inspectorii ANAF! Pentru prima dată după aproape trei decenii, ceea ce fusese prezentat ani întregi drept simplă controversă jurnalistică, a fost confirmat prin documente oficiale ale statului. Și tot acolo e descris și mecanismul, care relevă o relație economică în care interesul societății mixte și interesul grupului privat german nu au coincis întotdeauna. Căci, zeci de operațiuni aparent banale, însumate, au modificat radical rezultatul financiar al societății public-private.

Privite împreună, datele financiare din 2025 conturează exact acest tip de mecanism. Mai exact, compania care produce veniturile, SC RETIM Ecologic Service SA, rămâne fără profit. Pe când, firma care nu produce venituri operaționale, SC RER Timișoara SRL, acumulează profit. Și Municipiul rămâne cu o societate aproape lipsită de câștig, în timp ce grupul privat se alege cu fluxurile financiare. Această imagine este cu atât mai relevantă cu cât apare într-un moment în care RETIM a decis, la finele anului trecut (noiembrie 2025), cu complicitatea consilierilor locali (acționarului), să-și mute sediul fiscal la Oradea (Bihor). Asta, după o perioadă de vreun an de zile, marcată de scandaluri publice, controale și dispute administrative cu noua conducere a CJ Timiș.

Din punct de vedere juridic, operațiunea de transhumanță fiscală este perfect legală. Totuși,

din punct de vedere simbolic, ea spune însă multe despre relația dintre companie și comunitatea care i-a asigurat dezvoltarea timp de aproape trei decenii. Căci, fie vorba între noi, gunoiul a rămas în Timiș. Contractele au rămas în Timiș.

Aproape o mie de angajați au rămas în Timiș.

Clienții au rămas în Timiș. Doar centrul de comandă fiscală a plecat, în parohia lui Ilie Bolojan. Așa că, la finalul acestei povești, în Banat, rămân doar cifrele: 345 milioane de lei rulaj și 36.000 de lei profit. Și, în paralel, peste 10 milioane de lei profit într-o societate cu un singur angajat. Ceea ce, cu siguranță, infirmă marota publică a USR conform cărei RETIM e exemplul de succes al unui parteneriat public-privat.

De fapt, datele financiare ale ultimilor ani descriu însă o altă realitate, total diferită. Ele arată cum o societate construită, inclusiv pe patrimoniul și pe poziția instituțională a Municipiului Timișoara, în special pe banii contribuabililor și abonaților, a devenit o sursă constantă de valoare pentru un grup privat. În timp ce beneficiile, care ar fi trebuit să rămână în compania mixtă, ca retur la investițiile contribuitorilor timișoreni, s-au diminuat, până aproape de dispariție. Ceea ce, în situația de față, demonstrează limpede că, în timp ce forumul de succes a parteneriatului public-privat (RETIM) se duce-n cap, vehiculul investițional (RER Timișoara) o duce bine și câștigă milioane, chiar și cu o cifră de afaceri, în ultimii ani, de 0 (zero) lei!

Mai interesant decât cifra de afaceri zero este faptul că, în ecuația RER Timișoara, activele circulante au crescut de la circa 7,8 milioane la aproximativ 13,4 milioane lei, activele imobilizate au rămas constante la aproape 2 milioane lei, în timp ce capitalurile proprii stagnat exact la 647.700 lei. Dacă profiturile sunt reale și nerepartizate, te-ai aștepta ca și capitalurile proprii să crească semnificativ. Faptul că ele au rămas identice, ar trebui să ridice întrebări. Dacă nu pentru ANAF, măcar pentru partenerul cu drepturi egale în RETIM, recte Consiliul Local Timișoara. De fapt, la ce să se mai aștepte timișorenii dacă, de 30 de ani, niciun primar, niciun consiliu local și niciun organism fiscal nu a considerat necesar să întrebe unde se termină interesul public și unde începe interesul privat!

Poate că răspunsul se află chiar în structura construită, încă din 1997. O structură în care banii au învățat să circule disciplinat, din contract în contract, din serviciu în serviciu, din firmă în firmă, până când ajung acolo unde trebuie să ajungă. Iar dacă, pe traseu, o mică parte din acest mecanism trece și printr-un offshore din Cipru, cu atât mai interesant pentru cei care încă mai cred că parteneriatul public-privat a fost creat pentru a produce beneficii egale ambelor părți. În fond, gunoiul a rămas aici. Timișorenii au rămas aici. Taxele au rămas aici. Doar profitul pare să fi descoperit, de multă vreme, drumul spre alte destinații. Chestiunea nu este cum au plecat banii RETIM, atât în Cipru, cât și prin alte vehicule comerciale fără tracțiune, ci cine i-a lăsat să plece, timp de aproape trei decenii, fără să întrebe nimic.

Și unde mai pui că nici Primăria Timișoara, condusă de useristul Dominic Fritz, nu a suflat o vorbă că, pe 2025, perla municipalității, la o cifră de afaceri de circa 68 milioane de euro, a declarat un profit de vreo 7.000 de euro. Sau că parteneriatul public-privat s-a dus în cap cu fix 99,89% ori că modelul german e mai balcanic… decât Balcanii! Păi, ce să și spună, când, de fapt, toate societățile Consiliului Local, populate numai de profesioniști noi cu CV-uri beton, sunt în același rahat. Altfel spus, eine große scheiße!

Upvote0PointsDownvote

0 People voted this article. 0 Upvotes - 0 Downvotes.