Nu mai e niciun secret pentru nimeni că, la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara (SCMUT), nu se organizează concursuri. Acolo se pun în scenă doar parodii administrative cu pretenții de legalitate. Apoi, când plouă cu reclamații și contestații, apare invazia de erate. Și, în cazuri flagrante, când situația o impune și nu se mai poate

Ori de câte ori au fost semnalate chestiuni publice, indiferent de subiect, fie că erau legate de invazia de ploșnițe, de zecile de erate, de concursuri publice cu dedicație sau de externalizarea aberantă a unor servicii, managementul Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara (SCMUT) a făcut mereu același lucruri. Fără excepție! În primul rând, dincolo de isterii și crize

Dacă Kafka, una dintre sursele majore ale esteticii și filosofiei absurdului, ar mai fi avut șansa să scrie o carte, atunci, cu siguranță, ar fi pus pe hârtie un thriller metafizic cu acte obscure despre Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara (SCMUT). Și asta pentru că, zi de zi, unitatea sanitară din subordinea lui Dominic Fritz

Înainte de toate, după un mariaj fericit și extrem de liniștit cu absolut toate instituțiile publice, care a durat aproape trei decenii, plecarea RETIM de pe plaiurile bănățene, tocmai la Oradea, nu ar fi trebuit să ia pe nimeni prin surprindere. Și asta pentru că mișcarea cu mutarea sediului social, nu s-a întâmplat peste noapte și

De departe, încă de la primenirea USR în fruntea Primăriei Timișoara, așa cum a demonstrat și timpul, interesele marilor rechini imobiliari au gravitat, de fiecare dată, în jurul acelorași doi arhitecți de casă ai lui Dominic Fritz. Pe de-o parte, în ograda lui Gabriel Almăjan, arhitect-șef al Primăriei Timișoara din 2021, cu experiență în dezvoltări